Până în 2011, holdingul WJ a deținut fabrica de ulei Floarea Soarelui din Bălți și alte active în Republica Moldova (controla circa 70% din piața uleiului vegetal), pe care le-a vândut lui Vaja Jhashi. A păstrat în schimb uzina de ulei din Bender, pe care cumpărat-o în 2003 de la autoritățile separatiste de la Tiraspol.

O investigație Mongabay arată că firmele deținute de Yuri Drukker și partenerii săi au fost implicate în operațiuni de spălare a banilor, evaziune fiscală, cooptarea persoanelor politice de rang înalt în încercarea de a captura piețele agricole de bază ale democrațiilor emergente. În plus, au făcut totul cu sprijinul financiar al uneia dintre principalele bănci de dezvoltare din lume.

Pe lângă plata prețului de cumpărare de 1,05 milioane dolari, WJ Holding Limited s-a angajat atunci să facă și o serie de investiții în modernizarea fabricii, să mențină activitatea și să achite la timp salariile angajaților.

O parte din angajamente însă nu au putut fi îndeplinite la timp, ca urmare a unor situații de forță majoră, care au dus la sistarea activității uzinei pentru câțiva ani.

Pe 28 martie 2012 a fost semnat un acord adițional, care a inclus un program de investiții actualizat, prin care WJ au repus în funcțiune uzina, în proiect fiind atrasă și Stubrick Limited, o companie cipriotă însărcinată cu marketingul și care, împreună cu WJ Holding, obține finanțare din exterior.

Conform programului de investiții din 2012, WJ Holding a fost obligată să proceseze 400 de tone de semințe oleaginoase pe zi. La rândul său, autoritățile de la Tiraspol s-au angajat să introducă o taxă la export de 10% la semințe oleaginoase, cu un minim de 30 euro pe tonă, pentru cinci ani de la 1 august 2012.