Expert: Cum joburile de rahat și feudalismul managerial au alimentat populismul

shadow
Duminică, 01.07.2018 07:29   1822
Un profesor al unei prestigioase instituții britanice atenționează că activitatea agenților economici în prezent este marcată de un feudalism managerial fără precedent, fenomen care a creat o sumedenie de ”joburi de rahat” ce nu au vreo relevanță economică sau socială.

Într-o anumită măsură, acest fenomen se face vinovat de ascendența populismului în lume. 

David Graeber, antropolog american în cadrul Școlii de Economie din Londra, a devenit renumit în anul 2013 după ce a publicat un eseu despre rolul muncilor prestate care nu au vreun motiv economic sau social pentru a exista; el le-a numit drept ”joburi de rahat”. Într-un interviu recent pentru revista The Economist, Graeber menționează că firmele moderne mari sunt preocupate de întreținerea unui număr de posturi intermediare, care de fapt sunt inutile și nu contribuie cu nimic la producerea de bunuri sau servicii. 

În opinia expertului, persoanele angajate în astfel de funcții sunt conștienți că ”mănâncă pâinea degeaba” și și-ar dori să fie implicate în activități care transformă lumea din jur și ajută la realizarea unor schimbări pozitive. Potrivit unor cercetări, circa 40% din angajații din Regatul Unit și Țările de Jos consideră că munca pe care o prestează nu contribuie cu nimic la bunăstarea celor din jur. Dat fiind faptul că în țările înalt industrializate și tehnologizate structura și conținutul economiei sunt aproape identice, iar societățile trăiesc după aceleași reguli, percepția respectivă este aplicabilă în cazul tuturor statelor occidentale. 

Ocupații inutile

Graeber afirmă că în afară de joburi irelevante pentru economie și societate există și domenii ”fără sens” – de exemplu telemarketing-ul, dreptul corporativ, consultanța financiară sau de management, sau lobby. El s-a referit în special la profesiile din domeniile religiei, administrative, managerial și de supraveghere. Angajații acestor sectoare cred că, dacă statele de personal cărora aparțin ar fi reduse, fie că nimeni nu va simți vreo diferență sau lumea va deveni un loc mai bun pentru trai. Profesiile vizate includ managerii de mijloc și specialiștii cu funcții creative – directorii de PR sau resursele umane, vicepreședinții pentru creativitate, specialiștii de branding și marketing, ofițerii de conformitate, juriștii specializați pe dreptul corporativ, consultanții de finanțe sau management, etc.

Companiile moderne, în opinia expertului, sunt obsedate de strategia bazată pe atingerea eficienței cu minimum resurse, însă aplică această abordare mult mai frecvent în cazul personalului implicat în procesul producției decât în cazul gulerelor albe. ”Este un lucru foarte răspândit când conducerea companiei utilizează banii economisiți din optimizarea unor procese – de exemplu vânzări mai mari datorită reducerilor sau accelerării comerțului, sau livrări rapide, etc.

Advertisement

– pentru a ticsi biroul cu relicve tipic feudale, care nu-și au vreun rost practic”, a declarat Graeber pentru The Economist. 

”Companiile își trag echipe întregi pentru simplul motiv de a le avea sub mână când va fi necesar de a proiecta grafice pentru diverse rapoarte, sau a scrie texte pentru revistele interne pe care nimeni nu le citește, iar în multe cazuri astfel de angajați toată ziua taie iarbă la câini sau se joacă la computer”, a explicat expertul, precizând că acest lucru se face de dragul prestigiului sau datorită faptului că salariile la managerii de rang superior depind de numărul angajaților din subordine. 

Salarii măsurate cu numărul de suflete din subordine

Cu cât mai mari sunt profiturile companiei din activități financiare, în comparație cu activitățile de producție sau comerț, cu atât trendul este mai pronunțat.  Cel mai mult sunt afectate sectoarele de finanțe, asigurări, imobiliare, dar și în industria creativă. ”Aici se observă cel mai mult cum crește numărul de funcții manageriale între persoanele care produc bunuri și persoanele care le cumpără. Rolul acestor intermediari se reduce deseori la plimbatul încolo-încoace sau negocieri privind vânzarea-cumpărarea unor obiecte”, a mai spus Graeber. 

Lucrurile tind să se agraveze și în sectoarele învățământ și sănătate, unde șefii își formează adevărate brigăzi de asistenți, care deseori – neavând o ocupație serioasă – inventează noi modele de documente pentru a fi completate de către învățători și medici , diminuând astfel timpul alocat pentru educația generației tinere sau tratarea pacienților. 

Invidia și resentimentele au alimentat populismul

Întrebat de revistă care este relația între joburile de rahat și fenomenul populismului, expertul a notat că multe joburi interesante care implică creativitate și statut social favorabil sunt concentrate în orașe bogate. 

”O partea foarte mare de ranchiună – deseori justificată – a reprezentanților clasei muncitoare față de „elitele liberale„ se bazează pe resentimentele că nu au un job bine-plătit, pentru a face ceva distractiv și creativ și de care ar beneficia, totodată, întreaga societate. Dacă nu-ți poți permite să înscrii copilul la un colegiu de top și ulteriori să-l întreții vreo doi, trei ani într-o stagiu neplătit, undeva în New York sau San Francisco, atunci posibilitățile sunt limitate la două opțiuni: 1. Accepți un job de rahat, cu care te vei întreține bine-mersi dar care te va lăsa ruinat moral, cu sentimentul că ai fost forțat să faci ceva și trăiești ca un parazit; 2. Accepți un job util, care aduce beneficii oamenilor și le oferă ceea ce ei au nevoie, în schimb de-abia dacă îți poți întreține propria familie”, a spus profesorul de la Londra.

Există o relație perfect inversă între mărimea remunerației și beneficiul public, cu câteva excepții minore, afirmă expertul. ”Rezultatul acestei relații este o cultură politică toxică a resentimentelor. Persoanele cu joburi de rahat au resentimente față de cei care fac ceva util pentru societate și se simt scandalizați când aceștia solicită salarii decente, îngrijire medicală și vacanțe plătite din buget. Clasa muncitoare care face lucruri necesare are resentimente față de elitele care au pus mâna pe cele mai bune locuri de muncă, se scaldă în bani și beneficiază de statut social select. Și toți urăsc reprezentanții clasei politice, care sunt văzuți drept o adunătură de escroci”, a explicat Graeber. 

Toate aceste resentimente nu permit părților să soluționeze problemele care macină societatea și alimentează populismul, care oferă răspunsuri simpliste la întrebări complexe. Într-o măsură mare, societățile moderne au ajuns să fie ținute împreună de către invidie și resentimente – invidie nu atât a bogaților, cât a celor văzuți drept integri din punct de vedere moral, sau resentimentul celor care își atribuie superioritate morală dar sunt văzuți ca fiind ipocriți. 

Alegerea carierei

În lumea occidentală oamenii au libertate maximă la alegerea carierei, însă mulți tineri sunt cu adevărat panicați când rămân singuri în fața dilemei cum să restituie creditele pentru studenție după absolvire și să se întrețină în continuare. Și atunci sunt puși în fața celor două opțiuni – a lucra pentru beneficul propriu într-o funcție detestată sau a lucra pentru beneficiul public, cu puțini bani dar satisfacție morală. Profesorul Graeber sugerează că răspunsul ar putea veni de la automatizarea activităților economice și inițiativa privind Venitul Universal Garantat.

”Oamenii ar putea să lucreze mai puține ore pe zi, făcându-și timp pentru activități pe care le consideră utile și importante și care le permit să-și găsească satisfacție din muncă, beneficiind în schimb de un venit universal garantat de bază…. Dacă vor obține libertate în acțiuni și satisfacție din ceea ce fac, fiind asigurați material, iar în rezultatul acestei libertăți vor apare noi opere de artă, piese muzicale inedite și descoperiri științifice, iar în spatele lor vor fi noi staruri ca Miles Davis, Einstein, Freud sau Shakeaspeare, atunci un astfel de model este binevenit și investițiile se vor recupera înzecit”, a declarat David Graeber de la Școala de Economie din Londra.



Oportunitati