De ce cel mai important proiect pentru Moldova este utilizat la doar 0,2% din capacitate

shadow
Luni, 24.07.2017 05:30   5932
Proiectul tehnic de construcție a gazoductului Iași - Ungheni - Chișinău va fi gata în câteva săptămâni, iar la sfârșitul anului 2018 acesta ar urma să fie funcțional, a anunțat optimist premierul Moldovei, Pavel Filip, în cadrul unei întrevederi pe care a avut-o vineri, 21 iulie, cu premierul român, Mihai Tudose.

"Am vorbit și despre un proiect strategic pentru noi, cum este construcția gazoductului Iași - Ungheni - Chișinău. Este vorba despre independența și securitatea, mai bine zis securitatea energetică a Republicii Moldova, și, din acest punct de vedere, am convenit că ne vom mișca foarte repede cu acest proiect. Proiectul tehnic va fi gata în câteva săptămâni și sperăm ca la sfârșitul anului 2018 să avem funcțional acest gazoduct", a afirmat Filip.

Proiectul bate pasul pe loc

E un nou termen, foarte optimist de finalizare a acestui proiect strategic ce ar urma să coste peste 100 milioane de euro. Nu este clar de unde vine acest optimism. Mai ales că în ultimele luni nu s-au atestat progrese spectaculoase la acest capitol.

Or, de abia vineri, 21 iulie, Parlamentul adoptat legea cu privire la ratificarea acordurilor de împrumut cu Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și Banca Europeană de Investiții în urma cărora Moldova poate primi 82 de milioane de euro (câte 41 de milioane euro de la fiecare bancă) pentru finanțarea lucrărilor. 

Documentele prevăd și declararea lucrărilor de construcție a conductei drept utilitate publică de interes național și simplifică procedura de expropiere a bunurilor amplasate pe traseul gazoductului.

Abia după aceasta va fi organizată licitația pentru efectuarea lucrărilor de construcție, respectiv este puțin probabil ca în acest an să fie dat startul lucrărilor.

Probleme sistemice

Patru luni în urmă chiar vicepremierul Octavian Calmâc constata existența unui șir de probleme sistemice care țin de implementarea acestor proiecte de anvergură, inclusiv la procedura de expropriere a proprietarilor terenurilor pe teritoriul cărora aceste proiecte vor fi realizate precum și la procedurilor care țin de eliberarea certificatelor necesare.

Ministrul Economiei preciza atunci că "proiectul tehnic al gazoductului Ungheni-Chișinău va fi gata la sfârșitul lunii august a anului curent, iar finalizarea construcției este planificată pentru decembrie 2019".

Adică cu un an mai târziu decât a declarat premierul moldovean Pavel Filip, dar și cel român Mihai Tudose.

Citiți și: Amânare după amânare

Nu este prima dată când se anunță noi termene pentru finalizarea acestei conducte. Astfel inițial s-a vorbit de anul 2016, apoi 2017, iar acum decembrie 2018-decembrie 2019. Prima parte a acestui proiect, conducta Iași-Ungheni a fost finalizată cu întârziere de câțiva ani, în august 2014, dar a devenit funcțională abia în 2015.

Ţeavă de 26 de milioane de euro, utilizată la 0,2% din capacitate

Conducta respectivă deocamdată este mai degrabă o țeavă de circa 26 de milioane de euro, îngropată la o adâncime nu prea mare, care este utilizată o zi-două pe an la 0,2% din capacitate.

Or, România, prin OMV Petrom Gas, a vândut în ultimii doi ani Republicii Moldova doar puțin peste două milioane metri cubi de gaze naturale, în pofida faptului că, în prezent, gazoductul Iași-Ungheni ar putea asigura un debit maxim de 60.000 metri cubi pe oră (circa 525 milioane metri cubi pe an). Adică jumătate din necesarul de consum al Republicii Moldova, fără regiunea separatistă.

Advertisement

Cu alte cuvinte, volumul de gaz ce a părăsit România cu destinația Republica Moldova, mai exact către compania Energocom SA, parteneră a OMV Petrom Gas, reprezintă doar 0,2% din debitul maxim al gazoductului și 0,1% din necesarul Chișinăului. E un volum de nimic. 

Principalele motive invocate sunt condițiile tehnice și configurația existentă a Sistemului de Transport Gaze din Republica Moldova, care limitează debitul maxim ce poate fi preluat de operatorul Vestmoldtransgaz la doar 10.000 de metri cubi pe oră și aceasta doar câteva zile pe an, pentru că metanul poate fi livrat doar consumatorilor din câteva localități din raionul Ungheni.

Gazele ieftine din Rusia

Dar de fapt nu asta este problema principală a acestui proiect strategic. Cea mai mare provocare pentru viitorul obiectivului este ce randament va avea el în condițiile în care prețul gazelor din Rusia va fi mai mic decât ale celor din România, sau altă sursă.

Or, din start s-a mizat pe faptul că metanul livrat din România va fi mai ieftin decât cel din Rusia și așa s-a întâmplat în 2015, când gazul livrat de OMV Petrom a fost cu 423 de lei pentru o mie de metri cubi mai mic decât cel de la Gazprom. 

În 2016, situația s-a inversat și deja gazul livrat de OMV Petrom era cu circa 450 de lei pentru o mie de metri cubi mai scump (12%) decât cel de la Gazprom. 

În acest an, diferența a ajuns și mai semnificativă, trecând de o mie de lei pentru o mie de metri cubi. De exemplu în primul trimestru al anului 2017, prețul de import a fost de circa 146 de dolari pentru o mie de metri cubi, în timp ce OMV Petrom Gas spera să livreze în Moldova gazul la un preț de aproape două ori mai mare.

Dacă se mențin prețurile actuale la petrol și gaze, apoi metanul din Rusia va rămâne în continuare mult mai ieftin decât cel din România și respectiv nu va exista interes economic pentru astfel de operațiuni.

"Pentru recuperarea comercială a proiectului, gazul achiziționat din România, trebuie să fie mai ieftin decât gazul livrat de Gazprom", susținea încă în 2016, Valeriu Triboi, viceministrul Economiei.

Estimările făcute de specialiști arătau că gazul românesc ar urma să fie mai ieftin la frontieră cu cel puțin 20 de euro pentru o mie de metri cubi (circa 420 de lei), în cazul realizării scenariului cu importul anual a 360 de milioane metri cubi și cu 13 euro (circa 273 lei) în cazul unui import anual de 600 de milioane metri cubi de gaze din România.

Republica Moldova și România "se mișcă ca ochiul mortului"

Ana Otilia Nuțu, analist de politici publice în energie și infrastructură la Expert-Forum din România susține că "gazoductul nu face decât să ofere niște alternative, și pentru producâtori, și pentru cumpărători" și că el nu prea are sens economic, ci mai degrabă de securitate energetică.

"Eu cred că merită (să fie realizat proiectul n.r.) pentru simplul motiv că nu te mai poate șantaja nimeni că-ți taie gazul", a declarat pentru Mold-Street, Ana Otilia Nuțu.

Totodată ea remarca metaforic faptul că ambele părți, adică Republica Moldova și România, "se mișcă ca ochiul mortului" în realizarea proiectului.

De notat că despre faptul că acest proiect este unul mai degrabă geopolitic, decât economic au menționat anterior și alți specialiști.

În același timp, Moldova ar putea deveni o piață de desfacere pentru gazele ce urmează a fi extrase din Marea Neagră, unde Petrom și Exxon au găsit rezerve estimate la circa 80 miliarde metri cubi. Astfel interconectările și întărirea rețelei de gaze românești ar putea fi o soluție pentru că aceste resurse să își găsească consumator, inclusiv în statele UE, dar și în Moldova.

Citiți și: Ponta: Sunt interese pentru ca gazul românesc să nu ajungă în Moldova

Din ecuație nu putem exclude nici interesul Gazprom-ului ca acest proiect să nu fie unul de succes. Există interese majore pentru a bloca acest proiect. Mai ales ținând cont de faptul că acționar majoritar la Moldovagaz este Gazprom, iar datoriile față de gigantul rus sunt enorme.

Așa sau nu, dar "cel mai important proiect pentru Moldova", cum la numit încă 2015, fostul premier al României, Victor Ponta, rămâne încă o inițiativă ce arată bine doar în declarațiile politicienilor de pe ambele maluri ale Prutului.

UE plătește pentru siguranța gazieră a Moldovei

Valoarea totală a investițiilor necesare doar pentru segmentul din Moldova este de 113 milioane de euro, dintre care 93 milioane euro sunt asigurate din granturi și credite internaționale oferite de BERD, BEI și Comisia Europeană. Chișinăul speră ca și restul sumei să fie acordat, de asemenea, de Uniunea Europeană.

Astfel circa 85% din costul conductei Ungheni-Chișinău urmează a fi acoperit din credite BEI și BERD, ceea ar putea fi dificil de recuperat din tarife decât dacă se cumpără o cantitate suficientă de mare de gaze din România. 

În același timp și pe teritoriul României, compania Transgaz, ar urma să realizeze o serie de proiecte de dezvoltare a infrastructurii de transport menite să asigure o capacitate adecvată de transport pentru regiunea de zona de consum Iași) și care vor facilita utilizarea la capacitate maxima a gazoductului Iași-Ungheni. Aceste dezvoltări presupun realizarea unei conducte DN 700 între Onești - Gherăești - Lețcani în lungime de 165,15 kilometri și două stații de comprimare gaze la Onești, respectiv Gherăești.

Toate aceste lucrări necesită alte peste 100 de milioane de euro, iar Transgaz are stabilit un program de atragere a fondurilor europene nerambursabile pentru realizarea lucrărilor de pe teritoriul României.

Citiți și:

STUDIU Cum gazul românesc din Marea Neagră va ajunge în Republica Moldova

* * *

Acest articol a fost publicat cu susținerea fundației Național Endowment for Democracy în cadrul proiectului ”Promovarea responsabilității guvernării” și poate fi preluat pentru distribuire, publicare și citare fără careva limitări. Referința la sursă este obligatorie. 

This article has been published thanks to the support of the National Endowment for Democracy as part of the Promoting Government Accountability Project and may be shared, republished or quoted without limitations. Reference to the source is mandatory.



Oportunitati