Acestea sunt:

1. Reziliența națională: unitatea oamenilor și a forțelor armate;
2. Descentralizarea este un pilon al rezilienței statului;
3. Nu trebuie să avem încredere în Kremlin;
4. Propagandistii trebuie pedepsiti;
5. „Europa unită și liberă” nu este posibilă cu Rusia de astăzi ca vecin;
6. Cheia securității europene este la Kiev, nu la Moscova;
7. Rapoartele despre moartea Inteligenței Umane și studiile de țară sunt foarte exagerate;
8. Numai cu Ucraina, SUA ar putea câștiga noul Război Rece;
9. De la „în niciun caz” la „îmi pare rău că nu am făcut-o mai devreme”: asistența militară a UE pentru Ucraina;
10. Nu amenințați Europa Centrală și de Est;
11. Sudul global pare a fi mai important pentru victoria noastră;
12. Doriți să supraviețuiți? Diversificați!

Reziliența națională: unitatea oamenilor și a forțelor armate

Una dintre principalele lecții din anul agresiunii ruse împotriva Ucrainei este importanța rezistenței naționale. Practica demonstrează că reziliența reală, pe lângă proceduri, protocoale, cadre și resurse, necesită și un nivel adecvat de unitate între Forțele Armate și societate. În septembrie 2021, Ucraina a adoptat „Conceptul de reziliență națională”, care este în mare măsură în conformitate cu cerințele de bază ale NATO privind reziliența, cu adăugarea de sfere financiare și informaționale.

Crearea Forțelor de Apărare Teritorială a fost principalul element al răspunsului militar și militaro-civil în ceea ce privește reziliența națională. În timp ce mișcarea voluntarilor a jucat un rol important în aprovizionarea Forțelor Armate, inclusiv cu vehicule, arme, generatoare, materiale medicale etc., disponibilitatea populației de a oferi sprijin activ sectorului de apărare înseamnă că oamenii sunt o parte importantă a apărării naționale.

Descentralizarea, un pilon al rezilienței statului

Descentralizarea în Ucraina a oferit mai multă putere, resurse și responsabilități comunităților locale și a devenit un avantaj crucial în timpul agresiunii pe scară largă. Șefii comunităților au rămas pe pozițiile lor și au continuat să ofere servicii rezidenților locali, în ciuda amenințărilor și răpirilor.

Rezultatul foarte important, deși neevident, al descentralizării este capacitatea ridicată a ucrainenilor de a se autoorganiza. Am putut vedea multe exemple când oamenii s-au ajutat reciproc în timpul ocupației și evacuării. Iar mișcarea de voluntariat ucraineană a devenit una dintre cărămizile cruciale în rezistența invadatorilor.

În cele din urmă, abordarea descentralizată este, de asemenea, un avantaj semnificativ al armatei ucrainene față de sistemul de control copleșitor rusesc.

Nu trebuie să avem încredere în Kremlin

Încălcările repetate ale acordurilor internaționale, nerespectarea dreptului internațional și minciunile sunt de multă vreme politica statului rus. Dar abia după un an de război împotriva Ucrainei, lumea ajunge să înțeleagă că nu trebuie să avem încredere în Kremlin. Ofițerul KGB Putin, învățat să mintă și să inducă în eroare în fiecare propoziție, nu a învățat niciodată să fie un politician adevărat, capabil să își respecte propriile promisiuni și angajamente.

A sta la masa de negocieri cu omologul în care nu se poate avea încredere pare inutil în acest moment, deoarece orice promisiuni făcute de Kremlin vor prelungi războiul și vor cauza multe victime umane. Orice acord cu Kremlinul va fi folosit exclusiv pentru a-și îmbunătăți poziția și acțiuni agresive ulterioare, prin urmare negocierile sunt posibile numai după înfrângerea lui Putin.

Propagandistii trebuie pedepsiti

Folosirea informațiilor ca armă nu este o noutate în istoria conflictelor armate, dar amploarea la care Rusia le folosește împotriva Ucrainei este fără precedent. Campaniile de dezinformare și manipulare nu sunt doar anti-ucrainene, ci și anti-UE, anti-NATO și anti-democrație ca atare. Acestea se adresează nu numai publicului ucrainean, ci din ce în ce mai mult – celor occidentale, precum și publicului intern rus.

În plus, ceea ce s-a întâmplat în direct în mass-media rusă nu este doar răspândirea dezinformarii, discursurile instigatoare la ură și retorică agresivă, ci este o incitare clară la genocidul ucrainenilor.

Interzicerea posturilor de televiziune de stat ruse și sancțiunile personale împotriva unor propagandiști nu sunt suficiente. Fețele mass-media de la Kremlin trebuie judecate tocmai ca criminali de război, deoarece fac parte din mașina militară rusă.

Cei care sunt în spatele justificării uciderilor de civili și incitărilor la genocid sunt la fel de vinovați ca și cei care dau ordine și comit atrocități fizice reale. Responsabilitatea pentru agresiunea informațională este o necesitate.

„Europa unită și liberă” nu este posibilă cu Rusia de astăzi ca vecin

Sfârșitul Războiului Rece a dat naștere unei viziuni asupra continentului european ca „Europa unită și liberă”. Invazia rusă în Ucraina a pus capăt iluziei că acest lucru este posibil cu Rusia în starea ei actuală.

Viziunea Rusiei asupra securității sale este incompatibilă cu cea a Uniunii Europene. Vrea să-și controleze vecinii și să creeze o zonă tampon. În plus, nu se sfiește să încerce să-și impună punctele de vedere cu forța.

În ciuda eforturilor diplomatice ample în ajunul invaziei pe scară largă, Rusia a continuat să atace și continuă să escaladeze. Armata sa a comis atrocități inimaginabile cu aprobarea deplină a guvernului său. Acum își pune economia pe picior de război și continuă să stârnească ura și să folosească metode hibride.

Aceasta înseamnă că „Europa unită și liberă” va rămâne imposibilă până când Rusia nu se va schimba pe plan intern, fie că va fi lipsită de capacitatea sa de agresiune ulterioară. Înainte de asta, Europa trebuie să aibă un plan de apărare realist.

Cheia securității europene este la Kiev, nu la Moscova

La un an de la ceea ce experții au numit un război de transformare a sistemului în centrul Europei, implicațiile globale ale invaziei pe scară largă a Ucrainei de către Rusia sunt greu de supraestimat. Începând cu 24 februarie, Rusia s-a transformat dintr-o putere regională de încredere, dar copleșitor de temută și respectată, într-un stat paria din ce în ce mai izolat și sancționat. Occidentul, cu rare excepții, și-a reinventat unitatea și solidaritatea pentru a apăra valorile sale morale și interesele pragmatice – ambele cerând sprijin clar pentru Ucraina.

Ucraina, văzută adesea ca un stat ambițios, dar slab performant, la marginea UE și NATO, a devenit un catalizator pentru ambele: dispariția Rusiei și ascensiunea Occidentului.

Fără perspective de pace la orizont, cheia consolidării securității europene constă în construirea de legături mai strânse cu Kievul și întărirea capacităților de apărare în Europa, nu în negocierea regulilor de joc postbelice cu Moscova. Pur și simplu, pentru că, din perspectiva rusă, nu există reguli și nici „post-război”.

Rapoartele despre moartea Inteligenței Umane și studiile de țară sunt exagerate

Această agresiune, la scară largă, a dezvăluit „unghiurile oarbe” ale spionajului modern. În ciuda progreselor tehnologice ample, serviciile de informații păreau prost pregătite pentru intențiile și capacitățile reciproce. Numărul de tancuri și avioane, calculat prin intermediul lentilelor de super-înaltă rezoluție de pe satelit, nu oferă o imagine holistică fără ochi și urechi în cercurile interioare.

Trebuie să fim recunoscători auto-profanării spionilor și analiștilor ruși, care au alimentat Kremlinul cu o imagine total distorsionată despre starea inimii și a minții din Ucraina.

În timp ce a prezis începerea agresiunii la scară largă, comunitatea de informații americane a interpretat total greșit capacitatea militară rusă, pe de o parte, și disponibilitatea ucrainenilor de a lupta pentru pământul lor, pe de altă parte.

Şi serviciile de informații ucrainene, chiar și deținând unele dovezi de la parteneri și surse proprii, au căzut victime ale raționamentelor politice de a nu le dezvălui pe plan intern, pentru a păstra controlul asupra guvernării publice a țării.

Doar cu Ucraina, SUA ar putea câștiga noul Război Rece

Lupta ideologiilor și sistemelor a fost considerată o relicvă a secolului trecut. Cu toate acestea, după invazia pe scară largă a Federației Ruse, revenirea la sistemul bipolar a devenit un act de facto finalizat al sistemului politic mondial.

O nouă graniță a două sisteme a fost trasată de-a lungul liniei dintre societățile democratice, capitaliste și libere și societățile cu guvernare autocratică și dictatorială. Ucraina, care din 2014 își apără independența și apără securitatea întregii Europe, a devenit piatra de temelie a acestei noi lupte.

De la „în niciun caz” la „îmi pare rău că nu am făcut-o mai devreme”: asistența militară a UE pentru Ucraina

De-a lungul deceniilor, UE și-a promovat imaginea proiectului de pace, lăsând în mod convenabil agenda militară în sarcina NATO.

Invazia pe scară largă a Rusiei a făcut UE să-și regândească total atât percepția, cât și proiecția. UE a furnizat pentru prima dată în istoria sa echipamente letale unei țări terțe – Ucraina – în cadrul Facilității europene pentru pace. Într-un an a mobilizat 3,6 miliarde de euro.

În plus, UE a înființat o Misiune de asistență militară de doi ani, oferind instruire forțelor armate ucrainene și coordonarea și sincronizarea suportului de formare al statelor membre pentru Ucraina.

Întrebarea cine trebuie să-și asume creditul pentru o astfel de schimbare drastică este discutabilă. Fapt incontestabil este, însă, că forțele armate ucrainene au permis acest lucru, dând dovadă de angajament, profesionalism și hotărâre maximă pe câmpul de luptă.

Nu amenințați Europa Centrală și de Est

În 2022, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a recunoscut că liderii UE ar fi trebuit să-i asculte pe cei care îl cunosc pe Putin: pe Ucraina, Moldova, Georgia și pe opoziția din Belarus, precum și vocile din interiorul Uniunii – din Polonia, din Țările Baltice și din toată Europa Centrală și de Est. Și într-adevăr, nu numai țările din ECE și din vecinătatea estică au sensibilizat cu privire la creșterea agresivității Rusiei înainte de invazia pe scară largă.

Acum, alături de Ucraina, statele din Europa Centrală și de Est (ECE) sunt primele care sprijină aderarea Ucrainei la UE și NATO, demonstrează pregătirea pentru a întări apărarea frontierei europene, depun eforturi regionale pentru a asigura responsabilizarea Rusiei pentru crimele de război. Istoria comună, viziunea comună asupra viitorului și amenințarea comună venită din Rusia sunt pietrele de temelie ale identității regionale ECE și ale actorului regiunii căreia îi aparține și Ucraina. Acest fapt este deja luat în considerare de UE și va juca un rol important în descurajarea Rusiei în viitor.

Sudul global este mai important pentru victorie

În contextul agresiunii ruse împotriva Ucrainei, rolul Sudului Global în soluționarea conflictelor politice internaționale crește considerabil. Aceste țări au depășit treptat regionalizarea conștiinței elitelor politice locale (în special, în America Latină și Caraibe), concentrarea lor copleșitoare asupra problemelor locale și neînțelegerea inițială a naturii actualei amenințări militare globale, impusă de agresiunea Rusiei împotriva unui stat suveran, Ucraina.

În cele din urmă, vine realizarea dureroasă a amenințărilor actuale de securitate la adresa întregii omeniri. Munca eficientă a diplomaților ucraineni, cooperarea lor cu colegii, inclusiv din țările din Sudul Global, în organizațiile internaționale își arată rezultatele.

Toate acestea au ca rezultat o creștere constantă a sprijinului pentru toate rezoluțiile privind condamnarea și contracararea agresiunii ruse împotriva Ucrainei independente.

Cu toate acestea, în ciuda condamnării încălcării integrității teritoriale și a suveranității Ucrainei, majoritatea covârșitoare a statelor din Sudul Global nu se grăbesc încă să numească Federația Rusă agresor și să se alăture sancțiunilor anti-ruse.

Doriți să supraviețuiți? Diversificați sursele de aprovizionare!

Fiecare conflict armat sau război poate avea consecințe politice și economice globale. Deficitul de aprovizionare cu cereale, cu care se confruntă unele țări din Asia și Africa, cauzată de blocarea de către Rusia a liberei treceri a navelor comerciale, ar fi putut duce la o criză alimentară în aceste țări, inclusiv Egipt, Senegal, Congo sau Eritreea.

Un alt exemplu, relevant pentru războiul Rusiei, a fost dependența Ucrainei de importul de petrol și produse petroliere din Belarus (65% din 2021). După ce lanțul de aprovizionare a fost întrerupt, Ucraina a trebuit să stabilească noi rute de import de aprovizionare cheie, care acoperă România, Lituania, Slovacia, Grecia, Bulgaria și Polonia.

Dependența Germaniei de resursele energetice rusești a fost un alt caz interesant în acest sens.