Ei scot în evidență și soluționarea „crizei gazelor” și dinamizarea agendei sociale drept răspuns la criza gazelor, criza pandemică, precum și la așteptările populației în contextul creșterii ratei sărăciei după criza din 2020. Nu în ultimul rând, a fost asigurată stabilitatea monedei naționale și consolidarea rezervelor valutare ale țării, se arată în analiza Expert-Grup.

1. Recuperarea economică rapidă după recesiunea din 2020

După cea mai severă recesiune din 2020 (-7%), pentru 2021 așteptăm o creștere economică de circa 8-9%, fapt ce va compensa pierderile din 2021. Principalii factori au fost: anul agricol favorabil, îmbunătățirea condițiilor economice din regiune, politica bugetară stimulativă, precum și stabilizarea situației politice.

Drept rezultat, pe lângă factorii „tradiționali” care alimentează creșterea economică în Moldova, consumul final al gospodăriilor casnice, s-a prefigurat și creșterea destul de rapidă a investițiilor în active (preponderent în mașini și utilaje), în special făcute de agenții economici din contul surselor proprii sau din credite.

Totuși, tendința respectivă încă nu relevă o schimbare calitativă a paradigmei de creștere economică, fiind mai curând determinată de reluarea unor procese investiționale care au fost amânate în 2020 din cauza restricțiilor pandemice, înrăutățirea situației economice din regiune, creșterea gradului de incertitudine pe fundalul evoluțiilor politice și, nu în ultimul rând, seceta care a avut efecte dramatice asupra sectorului agricol.

Mai mult decât atât, datele sugerează că recuperarea economică are loc pe fundalul creșterii deficitului comercial și de cont curent, importurile înregistrând o creștere mai rapidă față de exporturi. În aceste circumstanțe, creșterea economică rapidă din 2021, care este una compensatorie, temporară și asociată cu creșterea dezechilibrelor macroeconomice, urmează să se transforme din oportunitate, în 2021, în provocare pentru 2022-2023, fiind anticipată o încetinire a creșterii, care ar putea crea anumite provocări și pentru executarea bugetară.

În acest sens, economia are nevoie de progrese palpabile la capitolul atragerii investițiilor în infrastructură și activități economice cu valoare adăugată înaltă și cu potențial de export.

2. Creșterea încasărilor fiscale și consolidarea bugetară

Creșterea economică rapidă din 2021 s-a reflectat într-o creștere și mai rapidă a încasărilor fiscale. Conform situației de la finele lunii octombrie, încasările din impozite și taxe au crescut cu 25% față de perioada corespunzătoare a anului precedent. Având în vedere specificul modelului economic, care este bazat preponderent pe consum acoperit cu importuri, cea mai mare contribuție la această creștere au avut-o încasările din TVA la mărfurile importate (+31%), accize la mărfuri importate (+16%) și taxele vamale și alte taxe de import (+29%).

În același timp, cheltuielile au crescut mult mai lent decât veniturile (+10%), fapt ce a creat condiții pentru începerea unui proces de stabilizare a finanțelor publice. Astfel, deficitul bugetar stabilit la finele lunii octombrie a constituit 2 miliarde MDL, fiind mult mai mic față de nivelul de 12 miliarde MDL, planificat pentru finele anului 2021. Evident, implementarea mecanismului compensațiilor pentru tariful la gaze naturale, majorarea pensiei minime și alte proiecte de infrastructură vor majora cheltuielile și, respectiv, deficitul bugetar până la final de an.

Totuși, putem constata crearea unor premise favorabile pentru încheierea anului cu un deficit bugetar inferior celui planificat. De asemenea, asistența financiară oferită de UE sub formă de granturi, în particular pentru atenuarea efectelor sporirii prețurilor la resurse energetice (relaționat cu gazele naturale) este un factor ajutător important pentru asigurarea stabilității finanțelor publice. Adițional, o latură nefavorabilă a acestui fenomen este sub-executarea multor cheltuieli / angajamente bugetare importante din punct de vedere economic și social (ex: subvenții, proiecte infrastructurale), din cauza defecțiunilor privind managementul bugetar și sistemul de achiziții publice – provocare care va rămâne actuală și pe viitor.

3. Managementul „crizei gazelor” și stabilirea unui cadru mai previzibil în dialogul energetic cu Federația Rusă și Gazprom

Deja devine tradiție ca schimbările politice de la Chișinău să fie urmate de riscuri ale perturbării aprovizionării cu gaze naturale (o situație similară de incertitudine a avut loc și în toamna anului 2019). De această dată, provocările privind negocierea unui nou contract cu Gazprom au fost complicate de scumpirea fără precedent a gazelor naturale la bursele internaționale, care au întărit poziția de negociere a Gazprom-ului.

Anumite erori au fost comise și de guvernare, în special, prin încercarea de a minimiza factorul politic într-un dosar care este politic prin definiție (în cazul în care Moldova dorește preț preferențial față de cel de piață), precum și prin începerea întârziată a negocierilor pe marginea noului contract (în luna octombrie) – ambele greșeli fiind interconectate. În pofida provocărilor, s-a reușit încheierea unui acord cu Gazprom în condiții relativ avantajoase, care prevede o formulă ce permite stabilirea prețului în funcție de prețul global la petrol și cel pentru gaz de pe bursă, calculat la proporția de 70% / 30% (prețul global la petrol și respectiv gaze naturale) în sezonul rece și invers în perioada caldă a anului.

O asemenea formulă mixtă permite reducerea prețului pentru gazele naturale, față de folosirea ca referință doar a prețului de pe bursă. Condițiile agreate sunt rezonabile, dar și favorizează reformarea sectorului energetic. Principalele elemente constituie clarificarea datoriei istorice a „malului drept” în baza unui audit internațional, precum și implementarea Pachetului Energetic 3 (cu referință la separarea furnizorului de transportator). Un alt element important este că guvernul, cu suportul partenerilor de dezvoltare, a reușit, pentru prima dată în istorie, importarea gazului din surse și pe rute noi, fapt ce a creat precedent pozitiv pentru diversificarea livrărilor de gaze și fortificarea securității energetice.

Totodată, o serie de provocări fundamentale rămân pentru 2022 (și nu doar): datoria istorică (în special cea generată de regiunea transnistreană), implementarea întocmai a Pachetului energetic 3 (pe 18 noiembrie 2021, Comunitatea Energetică a constatat că Moldova a încălcat prevederile Tratatului Comunității Energetice prin neimplementarea clauzei de separare a furnizorului de transportator și respectiv certificarea companiei Moldovatransgaz), interconexiunea rețelelor de energie electrică cu Ucraina și România și sporirea eficienței energetice.

În acest sens, sunt salutabile intențiile Guvernului în direcția consolidării securității energetice, în special prin introducerea în Legea gazelor a obligativității de a deține rezerve de gaze. Cu toate acestea, autoritățile trebuie să lanseze cât de curând posibil consultările publice privind elaborarea unui plan de acțiuni concret în domeniul consolidării securității energetice, promis încă în luna octombrie.

4. Dinamizarea agendei sociale

S-a remarcat o dinamizare calitativă a politicilor sociale, drept răspuns la criza gazelor, criza pandemică, precum și la așteptările populației în contextul creșterii ratei sărăciei după criza din 2020. În particular, a fost majorată pensia minimă la 2000 MDL, a fost dezvoltat, în termen record, mecanismul de compensare a creșterilor tarifare la gazele naturale și a fost elaborat un pachet de măsuri de suport în contextul pandemiei: mecanismul șomajului tehnic, acordarea de zile libere pentru părinții/tutorii care îngrijesc de copii în condițiile restricțiilor pandemice, precum și acordarea a două zile libere după vaccinare, compensate din bugetul de stat.

La fel, este apreciabilă și revenirea la calendarul de majorare a vârstei de pensionare, anulat din raționamente electorale și populiste în 2020, când guvernarea de atunci a abrogat calendarul de majorare a vârstei de pensionare, fără a prevedea și surse de finanțare pentru măsura respectivă. Revenirea la calendarul vechi va permite consolidarea sistemului de pensionare, iar în comun cu majorarea pensiei minime și a mecanismului pensiei anticipate, va consolida și încrederea populației în sistem, fapt ce creează, în timp, o precondiție fundamentală pentru diminuarea ocupării informale.

De asemenea, această revizuire a permis eliminarea îngrijorărilor privind constrângerile bugetare de la instituțiile financiare internaționale, ceea ce în consecință permite alocarea unor noi programe de asistență financiară. Provocările imediate care rămân țin de nivelul înalt al ocupării informale, creșterea presiunilor pe sistemul de pensii din cauza îmbătrânirii populației și riscurile sociale cauzate de creșterea prețurilor.

5. Stabilitatea monedei naționale și consolidarea rezervelor valutare ale țării

În condițiile în care au crescut atât prețurile de import, cât și volumele de import, a crescut deficitul balanței comerciale și a contului curent, precum și a inflației de două cifre, leul moldovenesc rămâne relativ stabil. Acesta s-a depreciat cu doar 2% față de dolarul SUA comparativ cu anul trecut și nu prezintă semnale de o depreciere mai rapidă. În același timp, nivelul activelor oficiale de rezervă a constituit circa 3,8 miliarde USD la finele lunii noiembrie (deși în octombrie acesta a depășit 4 miliarde USD, însă a scăzut din cauza intervențiilor Bănci Naționale a Moldovei (BNM) pe piața valutară), fiind cu peste 100 de milioane USD mai mare față de aceeași perioadă a anului precedent.

Majorarea s-a datorat creșterii exporturilor, remiterilor și asistenței externe, și a permis BNM să mențină cursul de schimb stabil, în urma intervențiilor pe piața valutară pentru prevenirea fluctuațiilor excesive. Astfel, pe parcursul anului 2021, până la finele lui octombrie, BNM a cumpărat circa 55 de milioane USD și a vândut circa 88 de milioane, pentru a acoperi cererea de valută, preponderent, din partea importatorilor.

Totuși, cea mai mare intervenție, care a permis și evitarea unei deprecieri mai pronunțate a monedei naționale, a fost operată în noiembrie, când BNM a scos din rezerve circa 237 de milioane USD, pentru a acoperi cererea de valută străină, preponderent cauzată de criza gazelor. Acest episod confirmă încă o dată necesitatea menținerii unui nivel adecvat al rezervelor valutare, fapt ce permite autorității monetare să mențină stabilitatea monedei naționale în pofida șocurilor cererii sau ofertei de valută străină.