Vasile Stroescu, boierul basarabean ce a fost primul președinte al Parlamentului României Mari

shadow
Duminică, 01.12.2019 07:23   3478
Pe 1 decembrie 2019 se împlinesc 100 de ani din momentul când și-a deschis ședințele primul Parlament al României Mari, apărute după Marea Unire din anul 1918. Cel care a deschis ședința și a ținut primul discurs a fost Vasile Stroescu, boier basarabean ales senator într-o circumscripție din Basarabia.

Cuvântarea lui este parcă scrisă și pentru ziua de azi.

„Cu mâna străinilor e bine numai foc să ei!“

„De acum a venit timpul ca să ne așezăm treburile înlăuntrul țării. După obiceiul care a devenit a doua natură ne uităm împrejur ca cine ne-a ajuta, ca noi de-a gata să gustăm fructele muncii altora.

Nu, Domnilor așa nu mai merge. Trebuie să muncim și să ne îngrijim singuri de binele nostru. Este o vorbă „Cu mâna străinilor e bine numai foc să ei“. Poate că e bine, dar nu creștinește și nici omenește!... În viața noastră trebuie să avem gânduri și mâni curate“, a vorbit Vasile Stroescu, aplaudat îndelungat de aleșii poporului.

Boierul cel exigent, dar bun

S-a născut la 11 noiembrie 1845, în Trinca, județul Hotin (în prezent raionul Edineț) în familia lui Vasile Ion Stroescu și Caterina Guțu. Era cel mai mic, dintr-un șir de 15 copii, din care nu au supraviețuit decât opt (patru fete și patru băieți). În epoca sovietică s-a încercat a se șterge amintirea lui și a familiei sale, pentru că a fost pentru unirea Basarabiei cu România. Totuși, biserica din satul Trinca, ridicată de părinții săi a rezistat, grație oamenilor.

În plus el a lăsat ca moștenire și un spital, construit la începutul secolului XX și dotat cu toate de ce avea nevoie. Spitalul însă nu a mai rezistat tranziției și din el au mai rămas câteva încăperi, restul, inclusiv casa părintească stau nefolosite. 

Studiile și le-a facut pe rând la liceele din Chișinău, Kameneț-Podolsk și la liceul Richelieu din Odessa. A studiat apoi dreptul la Universitatea din Moscova, Petersburg și Berlin, mergând practic pe urmele fratelui mai mare Mihail. Apoi a călătorit prin Europa. Reîntors acasă, a fost numit judecător la Tribunalul din Hotin până la moartea tatălui său, în 1875, când a renunțat la carieră și s-a stabilit în satul Brânzenii Noi din județul Bălți (în prezent raionul Edineț), unde deținea o moșie și unde astăzi mai poate fi vizitat conacul boieresc, transformat de sovietic în spital de psihiatrie.

A moștenit de la părinți mai multe moșii, cu suprafața totală de 9.000 hectare. Le-a administrat atât de bine, încât, spre sfârșitul vieții sale, ajunsese să deține 25.000 hectare, cărora li se adăugau mari cirezi de vite, herghelii de cai, turme de oi și numeroase conace. Despre caracterul său de administrator vorbește faptul că personal verifica calitatea aratului și era în stare să găsească locurile unde brazda acoperea pâmântul nearat. Şi atunci păzea pentru cei care nu au și-au făcut bine munca. Îi știa și la bătrânețe pe nume pe toți țăranii săi pe nume, iar în tinerețe cunoștea toate miile de capate ale turmelor de vite.

„Era un om modest și cumpătat, econom cu banul agonisit de el, drept și milostiv cu cei sărmani, sever și necruțător față de cei risipitori“, îl caracteriza mai târziu poetul Ion Buzdugan, născut la Brânzeni.

Advertisement

Tot el explica faptul că în vâltoarea primului război mondial și a revoluției bolșevice din 1917, când de pe fața pământului au fost șterse mai multe conace boierești, cel de la Brânzeni al lui Vasile Stroescu a rezistat, prin faptul că țăranii din partea locului chiar l-au păzit de prădători. 

A ctitorit singur sau împreună cu frații și surorile mai multe biserici și spitale. Prin anul 1899 a propus autorităților din Basarabia bani pentru școli în limba română, dar oferta nici nu a fost discutată.

Mecena românilor

După refuzul autorităților ruse, Vasile Stroescu s-a mutat atenția spre românii din Vechiul Regat și în Ardeal. În Moldova de peste Prut a ajutat cu peste 200.000 de lei la fondarea a 30 de școli primare.

In 1906, când Vechiul Regat sărbătorea 40 de ani de domnie a Regelui Carol I, Vasile Stroescu, vizitând marea expoziție retrospectivă de la București, donează 200.000 de lei pentru construirea Catedralei Intregirii Neamului, care a fost înălțată și inaugurată abia peste o sută de ani. Peste doi ani, va mai dona în acest scop incă 100.000 de lei. 

Totuși cele mai multe donații au fost făcute pentru românii din Transilvania, mai ales pentru înființarea de școli sătești în limba română.

În aprilie 1910, fiind creștin ortodox, a trimis bisericii greco-catolice din Ardeal imensa sumă de 100.000 coroane, pentru a contracara efectele unei legi învățământului din 1907, prin care se urmărea maghiarizarea învățământului confesional românesc din Translivania.

„Când, acum câteva săptămâni, s-a auzit că dl. Vasile Stroescu - Vasile de Stroesco, cum se scrie d-sa, ca nobil basarabean, coborâtor al vechilor noștri răzeși și boieri - a făcut o danie de 100.000 de coroane fondului cultural din Blaj, menit să sprijine, împotriva oricui, școala românească, a fost o uimire. Se poate ca un român bogat să facă un astfel de lucru? Dar aceasta înseamnă călcarea în picioare a celor mai frumoase datini naționale! Când cineva din neamul nostru are bani de prisos mai cumpără moșii, clădește vreun palat aurit, călătorește pe unde dracul și-a-nțercat copiii sau face pe "boierul valah“ în lumea cântărețelor și dănțuitoarelor din Paris, ori de-l ajută vrâsta ori nu“, comenta gestul boierului basarbean, marele istoric Nicolae Iorga.

Drept recompensă pentru actele de binefacere și pentru contribuția la trezirea conștiinței naționale, a fost ales în unanimitate Membru de Onoare al Academiei Române, pe 24 mai 1910. Vasile Stroescu s-a mirat: „o faptă simplă și firească, s-a produs atâta mișcare și atâta zgomot“.

Câte donații a oferit nu se știe pentru că multe le făcea fără a-și spune numele, dar din presa vremii din Ardeal se poate deduce că e vorba de sute de școli și biserici care au beneficiat de ajutorul său. Nu întâmplător a fost supranumit „Mecena Românilor“.  

Deși a umblat foarte mult prin lume și cu toate că deținea o avere considerabilă, când venea la Chișinău, de la gară spre centru, lua tramvaiul și nu o birjă, justificându-și opțiunea simplu: “Tramvaiul costă 3 copeici, iar birja 3 ruble, și aceste 3 ruble vor fi de mare folos la vreun țăran din Maramureș“.

În Basarabia a susținut apariția ziarului „Cuvând Moldovenesc“, ajutând redacția condusă de Pan Halippa cu fonduri pentru abonamente pentru țărani. În timpul primului război mondial nu va mai avea acces în Ardeal, fiind considerat încă până la 1914 chiar un pericol public pentru admnistrația austro-ungară. Presa maghiară chiar a scris că ar pregăti o rebeliune, ca să rupă Translivania de la Imperiul Austro-Ungar.

După detronarea țarului rus în martie 1917, s-a aflat o perioadă la Odessa și Chișinău, unde sprijină crearea, devenind chiar președintele Partidului Național Moldovenesc (1917). În septembrie 1917, fiind bolnav a plecat din Rusia în Anglia, de unde a mers apoi la Paris și de unde a sprijinit toate acțiunile pentru realizarea Marii Uniri. Va reveni în România Mare abia la începutul anului 1919,, fiind ales senator.

Reforma agrară și Școala agricolă

Cu puțin înaintea morții sale, a dăruit 100 ha de pământ și conacul părintesc de la Brânzeni pentru Şcoala Agricolă și pentru alte două școli-accesorii, de lemnărie și fierărie, plus o fermă pentru învățământul fiilor de țărani din zonă. Donația era gândită astfel ca Şcoala să-și poată câștiga bani și menține existența timp îndelungat. Sovieticii au transformat-o însă în spital de psihiatrie.

Deși a contribuit mult la Marea Unire va fi și unul dintre cei care va avea de pierdut de pe urma reformelor adoptate în cadrul României Mari. Astfel a rămas fără 500 de hectare de pădure, în urma reformei agrară din Basarabia din anul 1920. Chiar va fi parte la un proces inițiat contra statului român de mai muți proprietari de păduri din Basarabia.

Moare la 15 aprilie 1926, iar Guvernul i-a organizat funeralii naționale fiind înmormântat la Cimitirul Sfânta Vineri din București, pe Aleea Teilor. 



Oportunitati