"Asta se întâmplă astăzi, la urma urmei. Francezii economisesc mai mult de 15% din veniturile lor, un nivel istoric foarte ridicat, în timp ce această economisire nu produce practic nimic. Livret A (un produs de economisire foarte popular în Franța - n.a.) depășește 300 de miliarde de euro, deși dobânda medie e de doar 0,75% (mai mică decât inflația) și urmează să mai scadă. În Germania e la fel, dacă nu cumva sumele sunt și mai mari", se constată în analiza Les Echos.

Pentru mulți economiști, acest lucru este de natură a-i nedumeri. Prima lecție de economie, cel puțin în rândul anglo-saxonilor, este că scăderea unui preț stimulează cererea și pune presiune pe ofertă.

Dacă kilogramul de morcovi se ieftinește, cumpărătorii vor dori să cumpere mai mult, însă fermierii vor planta mai puțin. A doua sau a treia lecție mută raționamentul și către ce se petrece în companii. Dacă rata dobânzii scade, companiile vor dori să împrumute mai mult pentru a investi, iar firmele mai ”strângătoare” vor economisi mai puțin. Doar că astăzi se întâmplă contrariul. În timp ce ratele sunt extraordinar de mici, Suedia, Germania, Franța, Belgia, Austria, Elveția și Australia au o rată de economii neobișnuit de mare, conform calculelor lui Patrick Artus, economistul șeful băncii Natixis.

Se pare că fizicienii au descoperit brusc că merele se ridică din copac în loc să se prăbușească. Renunțând la certitudinile lor trecute, unii economiști încearcă să înțeleagă de ce se petrec aceste lucruri.

În primul rând, rata dobânzii nu determină doar alegerea consumatorului între economii și consum. Dobânda mai determină și ceea ce economiile ar putea produce. Un „efect de venit” care este foarte sensibil la persoanele aflate în apropierea pensionării. Deoarece vor să își păstreze nivelul de viață viitor, „atunci când ratele dobânzilor sunt mai mici, ele economisesc mai mult, nu mai puțin. Ratele mai mici reduc cererea", spune Olivier Blanchard, fostul economist șef al FMI.

Acest mecanism pare să funcționeze în Germania pe partea corporativă. Firmele germane acumulează depozite pentru plata pensiilor viitorilor lor pensionari. În urma scăderii ratelor dobânzii, un sfert dintre companiile cu peste 1.000 de angajați și-au redus investițiile pentru a alimenta aceste fonduri de pensii, spun Sarah Limbach și Marion Amiot, două economiste ale agenției de rating Standard & Poors.

Acest „efect de venit” este mai puțin convingător pentru tineri. De aici o a doua explicație prezentată de Michala Marcussen, economistul șef al Société Générale. Când dobânzile sunt mari, tinerii ezită între închirierea sau cumpărarea unei case. Chiriașul plătește de regulă mai puțin și lasă loc pentru investiții financiare. Cu rate ridicol de scăzute, această ezitare a dispărut. Prioritatea pentru tineri este de a economisi mai mult pentru a avea ulterior un avans cât mai consistent pentru un viitor credit.

Cea de-a treia explicație este una cărora economiștilor le place, chiar dacă se bazează pe presupuneri halucinatoare. Stephen Williamson, fost economist la Rezerva Federală din St. Louis, își imaginează „o lume în care nu există incertitudine și unde toată lumea știe cât va fi inflația viitoare”. În acest caz, o rată redusă a dobânzii cheie îi va face pe consumatori să anticipeze o scădere a prețurilor, ceea ce îi va determina să amâne achizițiile și, prin urmare, să economisească.

Pentru a sprijini cererea și reducerea economiilor, ratele dobânzilor ar trebui majorate, nu reduse, așa cum fac multe bănci centrale. Pe o piață pe care datoriile nu au fost niciodată atât de ridicate, unde investitorii adoră să preseze autoritățile monetare, bancherii centrali par puțin dispuși să ia măsuri contraintuitive. Cel puțin atâta timp cât economiștii nu aduc argumente mai solide care să risipească misterele economisirii, potrivit analizei din Les Echos.