Moștenirea cu probleme de la Portul Giurgiulești

shadow
Joi, 26.09.2019 10:00   1969
Imediat după formarea sa, guvernul condus de Maia Sandu a trebuit să se ocupe de curăţarea „grajdurilor lui Augias” pe care le-a moștenit de la guvernul anterior.

Printre acestea sunt numeroase contracte de privatizare, concesiune și investiții încheiate cu investitori străini. În cele mai multe dintre aceste contracte, s-au comis încălcări grave și abateri de la lege, dictate de interesele personale sau de grup ale guvernului „democratic” al lui Pavel Filip, susţine noua putere.

Guvernul a uitat de Portul Giurgiuleşti?

Procese de amploare se desfășoară în jurul concesiunii Aeroportului din Chișinău, privatizării companiei Air Moldova, Tutun-CTC şi altor câteva active. În acest context istoria Portului Liber Internațional Liber din Giurgiulești (PILG) rămâne una periferică. Noile autorități nu-și mai aduc aminte despre asta şi parcă nici nu vor să returneze proprietatea la stat. În orice caz, astfel de declarații nu au sunat.

Cu toate acestea, asta nu înseamnă deloc că totul decurge fără probleme, iar Guvernul nu va fi nevoit să intervină și la PILG.

Or şi situația din jurul portului este, de asemenea, extrem de ambiguă, și dacă va evolua într-o direcţie nefavorabilă pentru Republica Moldova, ţara noastră se poate pomeni cu probleme grave și pretenţii de multe milioane în instanțele internaționale.

Pentru a preveni acest lucru, actualul Executivi trebuie să înțeleagă ce s-a întâmplat cu PILG, care este rolul guvernului în acest sens și ce se poate face pentru a împiedica ca problema să ajungă în instanțele internaționale.

Acordul investiţional

Amintim pe scurt esența problemei și care este rolul guvernului Republicii Moldova în acest sens. Pe 29 decembrie 2004, Republica Moldova a încheiat un acord de investiții cu compania Azpetrol din Azerbaijan privind construcția și dezvoltarea portului din Giurgiulești. Ulterior, în 2006, compania a fost redenumită Easeur Holding BV și a devenit olandeză.

Conform Acordului de investiții, investitorul s-a angajat să achite datoriile guvernului moldovenesc la acea vreme către creditorii occidentali, să finalizeze construcția unui terminal petrolier la Giurgiulești și să investească, de asemenea, în construcția și dezvoltarea portului de marfuri.

Pentru îndeplinirea acestor obligații, în perioada 2005-2010, Easeur Holding a investit circa 52 de milioane de dolari în construcția și dezvoltarea portului.
În plus de la bun început, au fost create trei companii afiliate pentru a lucra pe piața din Moldova, care s-au angajat în implementeze Acordul de investiții de către holdingul atero/olandez - Danube Logistics SRL (compania ce administrwază portul), Bemol Retail (dezvoltarea rețelei de benzinării) și Bemol Rafinery (construcția unei rafinării de petrol).

Se poate de examinat separat modul în care s-au dezvoltat toate aceste companii, cum investitorul și-a îndeplinit obligațiile etc., dar acesta este un subiect aparte. În acest caz, este important să spunem ce fel de probleme au apărut în jurul PILG și ce rol l-a acut guvernul moldovenesc în acest sens. Și, de asemenea, ce consecințe negative poate avea pentru țară.

Redistribuirea proprietăților

Cel mai interesant lucru a început în 2011, când programul de investiții, de fapt, a fost finalizat.

Advertisement

Menționăm că din momentul în care Azpetrol și apoi Easuer Holding au intrat pe piața moldovenească, interesele companiei au fost reprezentate de cetățeanul german Thomas Moser. De asemenea, el a gestionat toate activele holdingului și filialele în baza unei procuri. Cu toate acestea, proprietarul real al holdingului era Rafiq Aliyev, cetățean al Azerbaijanului.

Acesta însă la scurt timp după ce a fost semnat acordul de investiţii în Port, a fost arestat şi a ajuns în închisoare în patria sa. Abia în 2013 a fost achitat și eliberat.

În acelaşi timp la sfârșitul anului 2011 a fost realizată o „redistribuire a proprietăților” în Portul Internațional Liber Giurgiulești. Pe 9 noiembrie 2011 a fost încheiată o tranzacție de cumpărare și vânzare a porturilor, în urma căreia compania olandeză Easeur Holding BV a vândut 80% din acțiunile portului unei alte companii olandeze - Danube Logistics Holding BV (înregistrată în septembrie 2011). Alte 20% la acea vreme aparțineau Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare.

Şi vânzător şi cumpărător

Aici merită să menţionăm suma tranzacţiei - 344 dolari, dar și faptul că vânzător și cumpărător erau una și aceeași persoană - Thomas Moser. În primul caz el a „reprezentat” interesele Easeur Holding BV, iar în al doilea – cele personale. Or el a fost fondatorul Danube Logistics Holding BV.

Desigur, după eliberarea din închisoare în 2013 și sosirea sa în Moldova, Rafik Aliyev a dorit să revină la administrarea companiilor sale. A aflat însă că Portul Liber Internațional Liber Giurgiulești, în dezvoltarea căruia a investit 52 de milioane de dolari, nu îi aparține. Tentativa de a rezolva totul în mod pașnic nu a reușit. Aşa că au fost iniţiate procesele în instanțele moldovenești și străine.

Moser obligat să achite despăgubiri de 10 milioane de dolari

În august 2014, Easeur Holding a înaintat o cerere în judecătoria Centru din Chișinău, de anulare a tranzacției din cauza „nulității” și a ilegalității sale, întrucât prețul nu se potrivește cu valoarea activelor, iar tranzacția a fost făcută cu abateri de la condițiile contractului de investiții. De atunci au trecut cinci ani, dar audierile în instanța de judecată nici nu au început.

Într-un alt proces al investitorului - pentru recuperarea daunele materiale cauzate de fraudă și managementul neglijent din partea administratorului companiei, Thomas Moser, instanța a satisfăcut parțial cererea.

Conform deciziei judecătorești, fostul administrator al Bemol Retail, Thomas Moser, trebuie să plătească aproximativ 10 milioane de dolari.

Impasul de la restituirea dreptului de proprietate 

Însă pe principala problemă a litigiilor - restituirea dreptului de proprietate asupra Portului Internațional Liber din Giurgiulești - sa ajuns în impas. Cert este că mai multe procese au avut loc simultan. În Olanda, Thomas Moser a încercat prin intermediul instanței să suspende procesele în Moldova. Dar instanța din Amsterdam, invocând jurisdicția suverană a Moldovei, a respins această moțiune.

Împotriva lui Thomas Moser, a fost iniţiat un proces şi la Înalta Curte din Anglia și Țara Galilor. Aici situația s-a dezvoltat destul de simptomatic. Înțelegând precaritatea argumentelor sale, Moser a propus să rezolve problema prin reconciliere în ordinea prealabilă. O astfel de procedură este prevăzută în sistemul de justiție al Angliei. Prin urmare, părțile au convenit asupra tuturor detaliilor acordului de soluționare, iar instanța a retras procesul din examinare. După aceasta însă Thomas Moser a încetat să mai comunice fără a semna un acord de soluționare.

Rolul Guvernului

Prin urmare, acum totul depinde de instanțele din Moldova. Există însă un aspect foarte important care se referă la rolul și responsabilitatea guvernului în această chestiune. Articolul 13.2 din Acordul de investiții din 2004, prevede că „pentru orice transfer, cesiune sau altă acțiune în acest sens de oricare dintre Investitori, în favoarea altei persoane, va fi necesară aprobarea prealabilă a Guvernului”.

În această privință, proprietarul Easeir Holding a avut inițial o întrebare: cum, fără acordul investitorului și nefiind obţinută aprobarea guvernului, Thomas Moser a putut să devină proprietarul portului și să primească sprijin din partea autorităților moldovenești pentru o lungă perioadă de timp?

Reprezentanții Bemol Retail susțin că există dovezi incontestabile potrivit cărora un număr de oficiali moldoveni și reprezentanți ai asociațiilor de afaceri străine influente au primit beneficii concrete din activitățile lui Thomas Moser - prin încheierea de contracte de furnizarea de servicii de consultanță, plata unor cotizaţii de membru nejustificat de mari etc. Astfel, el şi-a asigurat sprijin politic și patronat de la structuri influente.

Dar acum nu acesta este principalul, având în vedere inacțiunile instanțelor din Moldova și faptul că guvernul, reprezentat de Ministerul Economiei și Infrastructurii, nu a dat încă un răspuns clar - de ce a fost încălcat Acordul de investiții și activele portului au fost transferate unei alte persoane fără consimțământ. Situația poate fi rezolvată în două moduri. Prima este inițierea proceselor împotriva guvernului în instanţe internaționale, iar a doua - printr-o rezoluție echitabilă a problemei în Moldova.

Schimbarea puterii în Moldova și determinarea noului guvern de a asigura statul de drept și justiția echitabilă par să dea speranță că a doua opțiune este destul de acceptabilă.

Acest lucru este benefic și pentru guvernul Republicii Moldova. Nu numai pentru că un posibil litigiu în instanțele internaționale ar putea costa scump și ar strica şi aşa nu chiar bună imaginea Moldovei. Dar în primul rând şi pentru a da un semnal clar societății și investitorilor că autoritățile sunt gata să construiască un stat de drept și să asigure justiția echitabilă prin acțiuni concrete.



Oportunitati