Cât ne poate costa salvarea de la îngheţ: Investiții de 15 miliarde lei și majorarea tarifelor

shadow
Joi, 05.09.2019 07:13   2137
Ministerul Economiei și Infrastructurii anunță că în cadrul unei vizite oficiale a Bruxelles, ministrul Vadim Brînzan a discutat cu directorul general adjunct pentru Politica Europeană de Vecinătate şi Negocieri pentru Extindere, Katarina Mathernová mai mute subiecte legate de securitatea energetică a Republicii Moldova.

E vorba despre obținerea unui credit de urgență pentru achiziționarea și stocarea a aproximativ 400 milioane metri cubi de gaze în lunile ianuarie și februarie 2020, căile de întărire a securității energetice, planurile de dezvoltare energetică pe termen scurt și mediu, investițiile în eficientizarea consumului de energie.

100 milioane de dolari pentru ca să nu îngheţăm 2 luni

„De asemenea, a fost discutată ideea creării unui depozit de stocare a gazelor naturale în Republica Moldova, care ar putea fi procurate și stocate direct de pe piețele competitive, asigurând astfel securitatea energetică a țării”, se arată într-un comunicat de presă al MEI.

În comunicat nu este specificat despre mărimea creditului, dar la preţul actual al gazelor, doar achiziționarea și stocarea a 400 milioane metri cubi de gaze ar necesita circa 100 milioane de dolari. Un alt aspect este că practic nu este luată în calcul punerea în funcţie a conductei Ungheni-Chişinău, aşa cum tot au promis şi promit autorităţile.

Nouă, însă, ne-a atras atenţia revenirea la ideea creării unui depozit de stocare a gazelor în ţara noastră, despre care periodic îşi aduc aminte autorităţile. O fac însă mai degrabă pentru a demonstra că examinează toate posibilităţile de a asigura ţara cu resurse energetice. 

Noiembrie 2013: Uniunea Europeană ar putea finanţa proiectul de construcţie în Republica Moldova a unui depozit de gaze, anunţa vicepremierul de atunci Valeriu Lazăr. El la fel a vorbit şi despre alte proiecte din sectorul energetic, care însă aşa-şi nu au fost realizate.

Octombrie 2014: După vizitele la Washington și Berlin, Andrian Candu, ministrul Economiei de atunci a anunțat despre faptul că partenerii externi ar fi gata să elaboreze și să finanțeze un pachet energetic anticriză pentru Moldova, în cazul unei eventuale crize a gazelor. O componentă a acestui plan era construcția unui depozit de gaze.

Septembrie 2019: Un nou anunţ de acest fel, deja al actualului ministru al Economiei Vadim Brînzan.

Până acum totul a rămas şi va rămâne la stadiul de proiect, deoarece nu se găsesc bani pentru astfel de proiecte. Or astfel de proiecte sunt extrem de costisitoare.

Depozite cu ajutorul Gazprom-ului

După ce în ianuarie 2009 Gazprom a sistat pentru aproape două săptămâni livrările de gaze prin Ucraina, iar Republica Moldova a fost salvată de la îngheț datorită metanului luat din conducta ce vine de la depozitul Bogordceni din Ucraina, autoritățile au tot vorbit despre un astfel de proiect.

Nu putem spune că în decurs de un deceniu nu s-a făcut chiar nimic. Au fost efectuate cercetări științifice, inclusiv pe teren și există deja și o serie de recomandări. Cel mai curios este că studiile s-au făcut în special pe banii Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare și a gigantului rus Gazprom.

Un studiu de prefezabilitate a fost efectuat în 2011-2012 de cercetătorii de la Institutul de Energetică în colaborare cu cei de la Institutul de Geologie și Seismologie al Academiei de Ştiințe, la comanda Moldovagaz și cu aprobarea Gazprom.

Advertisement

Unde putem stoca un miliard de metri cubi de gaze

„Rezultatele cercetării arată că un astfel de depozit este posibil de construit. În el ar putea fi stocate peste un miliard de metri cubi de gaze. Au fost analizate 18 posibile locații, dintre care au fost selectate 6-8. Mai departe ar urma să fie realizat un studiu de fezabilitate cu foraje, care implică costuri destul de mari”, explica încă şase ani în urmă savantul Vadim Berzan, pe atunci director al Institutului de Energetică.

Un studiu publicat la finele anului 2012 de trei cercetători de la Institutul de Geologie și Seismologie preciza și locația cea mai bună, din cinci posibile pentru un astfel de depozit.

„Din toate structurile geologice analizate, despre cea amplasată în apropiere de Chioselia, Cantemir, se cunosc cele mai multe date. Tocmai ea este considerată și recomandată, la etapa inițială, ca cea mai potrivită. Celelalte au fost înaintate pentru cercetări suplimentare”, se preciza în studiul savanților.

În anul 2013, însă, vicepremierul de atunci Valeriu Lazăr anunța despre o altă posibilă locație: Cazaclia din UTA Găgăuzia.

Anterior și un grup de specialiștii ruși de la Gazprom au prezentat autorităților de la Chișinău câteva analize în acest sens, în care susțineau că pentru securizarea livrărilor de metan pentru consumatorii din Moldova cea mai bună soluție ar fi construcția unor depozite cu o capacitate de 228 milioane de metri cubi de gaze naturale, doar că acestea urmau a fi amplasate în apropiere de Tiraspol.

Costuri de circa 15 miliarde de lei

Dacă savanții din Moldova s-au axat mai mult pe identificarea locației, experții britanici de la Berkeley Associated au analizat, încă în anul 2009, detaliat și costurile ce implică un astfel de proiect. Potrivit unui studiu de prefezabilitate elaborat de britanici, edificarea unui depozit de circa 500 milioane de metri cubi ar implica o investiție estimată la acel moment între 533 şi 769 milioane de euro.

Astfel stocarea gazelor în sondele de la Victorovca, Cantemir, ar necesita investiții de circa 770 milioane de euro (circa 15 miliarde lei la cursul de azi), dintre care 325 milioane de euro – costul depozitului, 256 milioane de euro – costul de forare a 1.000 de puțuri și 188 milioane de euro – costul construcției unor conducte de acces.

Ca soluții mai ieftine au fost identificate alte structuri adânci, la fel în sudul Moldovei, care ar putea fi luate în considerare pentru depozitarea gazelor în subteran.

Experții de la Berkeley Associated au identificat șase locații potențiale, care justifică o analiza ulterioară. Cu toate acestea, ei susțineau că fără informații detaliate, posibilitatea creării acolo a unui depozit subteran „se bazează doar pe o serie de ipoteze”. Totodată ei susțineau că soluția de alternativă ar costa 533,5 milioane de euro sau circa 10,5 miliarde lei. 

Tarifele la gaz ar urma să crească cu peste o mie de lei

Studiul britanicilor include şi calculele pentru recuperarea investițiilor, cum şi este normal în asemenea proiecte.

Astfel în cazul unui depozit la Victorovca, pentru recuperarea investiţiei în decurs de 7 ani, prețul gazelor ar necesita o creștere de 89 euro (circa 1.750 de lei) pentru o mie de metri cubi, sau ar fi nevoie de majorarea suplimentară a tarifelor cu 8,1% pe an, în decurs de șapte ani.

În cazul unui termen de 20 de ani pentru recuperarea investiției, ar fi necesară o majorare a tarifelor cu 66 euro (1.300 de lei) pentru o mie de metri cubi sau ajustări de tarife cu câte 3,6% pe an.

În cazul depozitului de alternativă, prețul de consum al gazelor ar necesita o creștere de 61 euro (circa 1.200 de lei) pentru o mie de metri cubi sau ar fi nevoie de majorarea prețului cu 6% pe an, în decurs de șapte ani. În cazul necesității de a recupera investiția în 20 de ani, ar fi necesară o majorare a tarifelor cu 45 euro per mia de metri cubi sau o creștere de 2,6% pe an.

Menţionăm că aceste calcule sunt de acum 10 ani, doar că ele arată că soluţia și ea este una costisitoare pentru ţara noastră.

Cinci ani în urmă, într-o situație asemănătoare, Comisia Europeană recomanda Guvernului de atunci să mizeze pe alte soluții. Prima era negocierea în regim de urgență cu Ucraina pentru a putea folosi în situații de criză capacitățile de stocare a gazelor la depozitul de la Bogorodceni. 

A doua soluţie era urgentarea construcţiei şi darea în exploatare a conductei Iași-Ungheni-Chişinău.

Dacă prima soluţie este realizabilă în scurt timp, darea în exploatare a gazoductului Ungheni-Chişinău la capacitatea prevăzută nu este planificată de Transgaz, România nici în anul 2020. 

Altfel spus, aici oricum rămânem la mâna Moscovei, Kievului şi Uniunii Europene.

O altă soluţie recomandată autorităților țării noastre ține de înlocuirea gazului utilizat, în producerea energiei termice și electrice pe bază de gaze, cu păcură și cărbune. Ultima soluție, însă, poate salva de la îngheţ doar municipiile Chişinău şi Bălţi. 

În loc de concluzie putem spune doar că autorităţile ar trebui să spună deschis tuturor, inclusiv populaţiei cât vor costa aceste soluţii de securitate discutate la Moscova sau Bruxelles, şi ce ne paşte dacă acestea nu sunt realizate. 

Cum făceau strămoşii: vara faceau provizii pentru la iarnă. Deci fără depozite avem, teoretic, două variante: fie îngheţăm de frig, fie importăm mai mult de la ruşi. Cum a doua nu e cea mai sigură, rămânem pe varianta îngheţului.

Acest articol poate fi republicat fără obligații financiare sau constrângeri legale, cu condiția citării sursei mold-street.com și indicării hyperlinkului activ la articol.



Oportunitati