Interpretarea eronată a raportului Kroll 2 și nota de plată reală pentru frauda bancară

shadow
Luni, 08.07.2019 12:52   7994
În săptămâna care a trecut societatea a fost martoră publicării unuia din cele mai așteptate documente din ultimii ani și anume - raportul Kroll II aferent investigării Furtului Miliardului.

Pe lângă numele vechi și noi care au fost desprinse din raport, precum și discuțiile despre o presupusă anexă care ar conține lista tuturoră beneficiarilor aferent celui mai mare jaf documentat din istoria Republicii Moldova, o parte din liderii de opinie și politicieni au concluzionat eronat că proporțiile fraudei ar fi de 2,9 miliarde de dolari, și nu de un miliard de dolari cum s-a vehiculat până în prezent. 

Reieșind din aceste circumstanțe, Mold-Street.com a analizat cifrele pe care experții Kroll le atribuie fraudei bancare și a încercat să estimeze efectele colaterale ale furtului pentru economia națională și cetățenii ordinari. În general paguba este una colosală și tema dată merită a fi pusă în discuție pentru a înțelege de ce este atât de important ca investigarea reală a jafului să se producă, iar cei implicați să fie trași la răspundere.

Kroll: Proporțiile fraudei – un miliard de dolari și nu trei

Afirmațiile că s-a furat echivalentul a circa trei miliarde și nu un miliard de dolari SUA au la bază informația din raport potrivit căreia valoarea totală a creditelor contractate de firmele din grupul lui Ilan Șor, în intervalul 2012-2014, a fost de 2,9 miliarde de dolari. Din Raportul Kroll 2 integral este greu de desprins care sume reprezintă nemijlocit proporțiile fraudei, având în vedere un set imens de cifre, în timp ce în Sinteza efectuată de companiile americane (Kroll și Steptoe & Johnson) și publicată de BNM încă în decembrie 2017 există o claritate mai mare.

Astfel, potrivit Sintezei, din cele 2,9 miliarde de dolari, „aproximativ 2,6 miliarde USD au trecut prin „mecanismul principal de spălare a banilor” și aproximativ 2,0 miliarde USD au fost returnate în conturile celor trei bănci din Moldova”. Drept rezultat, avem o valoare de aproximativ 600 milioane dolari, care „par să fi fost furate după ce au trecut prin mecanismul sus-numit, fiind disipate spre alte destinații”.

Potrivit documentului, celelalte fluxuri de fonduri în valoare totală de aproximativ 300 milioane dolari au fost, de asemenea, urmărite până unde a fost posibil. Fondurile respective „au fost utilizate preponderent pentru rambursarea altor împrumuturi, însă o parte din ele ar putea fi adăugată la suma mijloacelor delapidate”. Prin urmare, afirmă Kroll „pierderea totală identificată a fost de cel puțin 600 milioane dolari și, potențial, de 900 milioane dolari”.

Totodată, anchetatorii Kroll precizează că „au fost identificate tranzacții finale, care au implicat fonduri în valoare totală de aproximativ 1,0 miliard de dolari SUA, provenite, cel puțin parțial, din credite presupuse frauduloase”. În același context este prezentată și destinația transferurilor, pe jurisdicții, în valoare totală de 1,0 miliard de dolari, provenind în totalitate sau parțial din împrumuturi frauduloase.

Destinația fondurilor din frauda urmărită în raportul Kroll 2, în milioane USD

Sursa: Sinteza detaliată a raportului Kroll 2

Reacția autorităților 

Autoritățile care se ocupă de investigarea fraudei au respins afirmațiile precum că din sistemul bancar au fost sustrase 3 miliarde de dolari, precizând că cifra de 2,9 miliarde de dolari, menționată în raportul Kroll, constituie suma fondurilor de împrumut acordate de cele 3 bănci [Banca de Economii, Banca Socială, Unibank] societăților din grupul Şor. La fel, acestea declară, cu referință la raport, că din total „600 de milioane de dolari sunt banii sustrași, iar suma restantă din cele 2,9 miliarde a fost rambursată băncilor pentru stingerea împrumuturilor”. 

Totuși, această concluzie a autorităților vine puțin pe contrasens cu ceea ce este indicat în raportul Kroll 2, deoarece companiile de investigație americane (cum a fost menționat mai sus) vorbesc despre 2,0 miliarde de dolari ce au fost rambursați celor 3 bănci, iar restul 300 milioane dolari prezintă semne de fraudă.

De asemenea, instituțiile moldovenești cu referință la bunurile sechestrate / recuperate declară că:

• Suma prejudiciului, cauzat pe dosarele fraudei bancare, invocat la moment: 13,34 miliarde de lei;

• Valoarea sechestrelor aplicate (valoarea bunurilor este una aproximativă, ținând cont de metoda de evaluare cadastrală, gradul de uzură a bunurilor odată cu trecerea timpului): aproximativ 3 miliarde de lei;

• Suma prejudiciului recuperat la data de 15 iunie 2019 a fost de 2.276,6 miliarde de lei, dintre care activele proprii ale băncilor constituie 1.203,4 milioane de lei, iar încă 1.073,2 milioane de lei „atârnă” pe titluri executorii.

Impactul – unde multiple de șoc 

Teoriile lui Keynes cu referire la macroeconomie spun că la creșterea cheltuielilor statului economia va beneficia de un efect multiplicator. Transpus pe subiectul abordat aici, deducem că jaful unui miliard de dolari a avut consecințe negative mai mari asupra economiei moldovenești decât se crede la nivel oficial.

Advertisement

Astfel, există câteva dimensiuni majore prin care povara miliardului a fost și / sau este simțită de cetățeni, și anume:

• Întoarcerea miliardului din contul contribuabililor, prin convertirea garanțiilor de stat în datorie publică;

• Secătuirea rezervelor valutare ale statului;

• Efectul inflației și a cursului de schimb prin reducerea puterii de cumpărare a populației;

• Reducerea substanțială a accesului la finanțe și stagnare investițională.

Nota de plată totală: peste 24 miliarde lei în 25 de ani

Modul cel mai direct de cuantificare a efectelor jafului bancar se reflectă asupra bugetului public. Or, prin Legea nr.235 din 03.10.2016 privind emisiunea obligațiunilor de stat în vederea executării de către Ministerul Finanțelor a obligațiilor de plată derivate din garanțiile de stat nr.807 din 17 noiembrie 2014 și nr.101 din 1 aprilie 2015, a rezultat o notă de plată pentru buget de 13,34 miliarde de lei sub formă de obligațiuni, la care se mai adaugă o dobânda de 11,1 miliarde de lei. Astfel, suma totală care urmează și este achitată de către guvern din banii cetățenilor, în decursul a 25 de ani (2017-2041), va ajunge la peste 24 miliarde de lei. 

Desigur, această notă de plată ar putea scădea în condițiile în care ar fi realizate progrese în recuperarea banilor furați, însă, cum acest lucru nu are loc, statul achită din buget bani grei, inclusiv dobânzi enorme, pentru stingerea datoriei față de BNM. 

Unde se duc banii recuperați din vânzarea activelor băncilor 

De altfel, una din problemele semnalate de economiștii de la Expert-Grup este că mijloacele recuperate (din valorificarea activelor băncilor) după convertirea garanției în datorie publică „au ajuns în bugetul de stat și nu în scopul răscumpărării anticipate a datoriei derivate din frauda bancară”. 

Pentru a înțelege mai bine logica dată trebuie să remarcăm faptul că de la intrarea în vigoare a convertirii garanțiilor în datorie publică, soldul acestei datorii costituia la 31 mai 2019 valoarea de 13 081 milioane lei, adică cu doar 260 milioane lei mai puțin, sumă care coincide cu graficul de stingere a datoriei principale datorii față de BNM, conform Legii 235 menționate mai sus (50 milioane lei în anul 2017 și 210 milioane lei în anul 2018).

Pe de altă parte, dacă analizăm rapoartele Ministerului Finanțelor privind situația în domeniul datoriei sectorului public, garanțiilor de stat și recreditării de stat, putem constata că în anul 2018 au fost recuperate din comercializarea activelor celor 3 bănci o sumă de 678,8 milioane lei, iar în primul trimestru al anului curent alte 526 milioane, bani care au ajuns în bugetul de stat și nu sunt utilizați pentru răscumpărarea anticipată a datoriei Ministerului Finanțelor față de banca centrală.

Răscumpărarea înainte de termen a obligațiunilor de către stat ar mai diminua din presiunea plăților dobânzilor efectuate din contul banilor de la buget. Până la momentul actual statul a plătit deja dobânzi de peste 1,2 miliarde de lei.

Rezervele valutare s-au topic cu aproape un miliard de dolari 

Un alt indicator asupra căruia Jaful Secolului a avut un impact direct și măsurabil sunt Activele Oficiale de Rezervă. De la sfârșitul lunii august 2014 până la finele lui martie 2015, rezervele valutare ale statului moldovenesc s-au redus cu 983 milioane USD. Această dinamică a rezervelor naționale s-a datorat, în primul rând, fraudei din sectorul bancar, golurile lăsate fiind acoperite din rezervele valutare.

Dinamica activelor oficiale de rezervă, în milioane USD

Sursa: Datele BNM

Deprecierea leului și inflația

Pe de altă parte, nici intervențiile masive pe piață ale BNM nu au putut astupa pe deplin golurile lăsate de jaful bancar, astfel încât deprecierea substanțială a leului, care a culminat cu panica generală - și pe alocuri indusă - din februarie 2015 (când fostul guvernator Dorin Drăguțanu îndemna oamenii să scoată valuta de sub saltele), a contribuit direct la scăderea puterii de cumpărare a populației. 

Să ne amintim că rata medie leului moldovenesc față de dolarul american în februarie 2015 (18,83 vs 1 USD) era cu peste 4 lei mai mare comparativ cu octombrie 2014 (14,67 vs 1 USD), luna care a precedat apogeul din operațiunea de fraudare.

Pe 18 februarie 2015 a fost consemnat un maxim istoric al cursului MDL/USD - 20,99 lei pentru un dolar american. Dezechilibrul de pe piața valutară în acea perioadă era atât de mare încât între noiembrie 2014 și februarie 2015 oferta netă de valută de la persoanele fizice acoperea vânzările nete de valută către persoanele juridice într-un raport de 30%, iar în luna februarie a fost atins minimumul de 11%. 

În 2015 prețurile s-au dublat față de nivelul prognozat

Loviturile primite de leul moldovenesc ca urmare a fraudei au dus și la o accelerare a creșterii prețurilor. Pentru a înțelege mai bine implicațiile directe ale infracțiunii în creșterea prețurilor este suficient să menționăm faptul că Banca Națională chiar la începutul lunii noiembrie 2014 prognoza pentru anul 2015 o rată medie a inflației de 4,6%, însă frauda a împins rata inflației în anul următor până la 9,7%, adică prețurile au crescut în medie de 2 ori mai mult față nivelul prognozat. Acest fapt a afectat direct veniturile reale ale populației, și așa erau destul de modeste.

Și pentru că menținerea stabilității prețurilor este obiectivul fundamental al BNM, pentru a încetini creșterea inflației, banca centrală a înăsprit politica monetară, majorând substanțial atât rata de bază – de la 3,5% în noiembrie 2014 la 19,5% în septembrie 2015, cât și rata rezervelor minime obligatorii în lei – de la 14% în noiembrie 2014 la 35% în noiembrie 2015. Cel mai bine au simțit efectul acestei măsuri persoanele și firmele care aveau de plătit credite. 

Frauda a temperat investiții de miliarde

Drept rezultat, costurile de finanțare pentru business, cât și pentru stat, au crescut semnificativ, iar în acest context companiile au fost obligate să sisteze orice investiții majore. Spre exemplu, soldul portofoliului de credite a persoanelor juridice a scăzut continuu în perioada 2015-2017 de la 34,6 miliarde lei la sfârșitul anului 2014 la 25,6 miliarde la finele anului 2017.

Într-un asemenea cadru și statistica investițiilor în active materiale pe termen lung indică o scădere reală de 9,4% în 2015 și, respectiv, 12,6% în anul 2016. 

Toate aceste evoluții sugerează concluzia că economia moldovenească a fost privată de finanțări și investiții de miliarde de lei, care ar fi fost o adevărată gură de oxigen pentru dezvoltarea și îmbunătățirea competitivității economice.

Un alt efect colateral ține și de limitarea opțiunilor BNM în manevrarea instrumentelor de politică monetară, ceea ce vizează, în primul rând, norma rezervelor minime obligatorii în monedă națională.

Dacă în perioada 2013-2014 BNM își putea asigura obiectivul de menținere a inflației în pragul de 5% (+/-1,5 p.p) în condițiile unei rate a rezervelor de 14%, rezervele obligatorii menținute în cont la BNM variind între 3 și 4 miliarde lei, la momentul actual rata rezervelor minime obligatorii de 42,5% se menține la un maxim istoric al ultimilor 12 ani. Disponibilitățile băncilor în lei moldovenești, păstrate în conturi la BNM, depășesc suma de 15 miliarde lei.

Rușine națională

Pe lângă aceste aspecte, nu putem să omitem așa efecte precum scăderea la cote minime a încrederii în instituțiile statului sau faima proastă în presa internațională drept cea mai săracă țară în Europa, care s-a lăsat jefuită de 13% din PIB-ul național. La aceasta poate fi adăugată și frustrarea de a-i vedea pe principalii executori și autori ai jafului intrând pe cai albi în Parlament și de a asculta argumentul-beton al simpatizanților acestora, care doboară la pământ orice logică: ”Lasă-i să fure, dar să ne dea și nouă”. Șirul ar putea continua.

În concluzie, în condițiile în care autoritățile nu au un tablou clar și argumentat despre proporțiile fraudei bancare, Kroll 2 rămâne a fi unica referință la care ne putem raporta, iar documentul respectiv se referă la un miliard de dolari și nu trei, cum au menționat politicienii și liderii de opinie. 

Totodată, efectul infracțiunii a avut un impact multiplicator dureros de proporții pentru societate, motiv pentru care ar fi naiv și comparabil cu sindromul Stockholm dacă presiunea pentru investigarea tuturor circumstanțelor fraudei s-ar diminua sau ar dispărea. 

Rămâne de văzut cât de utilă pentru acest proces se va dovedi a fi și comisia parlamentară ce se ocupă de fraudă. Raportul comisiei conduse de Oleg Reidman din 2013 privind modul de gestionare a pachetului de acțiuni al statului la Banca de Economii SA și a situației din domeniul financiar-bancar al Republicii Moldova s-a dovedit a fi o batjocură la adresa societății, judecând după evenimentele care au urmat în anul următor. 

Acest articol poate fi republicat fără obligații financiare sau constrângeri legale, cu condiția citării sursei mold-street.com și indicării hyperlinkului activ la articol.



Oportunitati