Rolul procurorilor anticorupţie în distrugerea uneia dintre cele mai mari fabrici din Moldova

shadow
Joi, 27.06.2019 09:20   5922
Reprezentanții Procuraturii Generale sunt obligați prin lege să examineze sesizările cetățenilor despre orice încălcări, iar cei din Procuratura Anticorupţie au sarcina de a investiga rolurile persoanelor implicate în furtul miliardului și a face lumină în cazul Laundromatului. Însă în loc să-i tragă la răspundere pe cei vinovaţi, se pare că oamenii legii iau exemplu de la infractori.

Drept exemple pot servi acţiunile procurorilor în dosarul falimentului Fabricii de Sticlă de la Floreşti „Cristal-Flor”, caz ce are legătură şi cu Laundromatul, şi cu Moldindconbank, şi cu afaceristul Veaceslav Platon, şi cu furtul miliardului şi care arată cum totul se face mai degrabă pentru a-i acoperi pe adevăraţii făptaşi.

Din activele de 288 milioane lei au mai rămas doar 10%

Fosta Fabrică de Sticlă de la Floreşti, ce avea acum 15 ani active de sute de milioane lei şi afaceri înfloritoare, arată acum o ruină. Din ea au mai rămas doar câteva hale, terenuri şi ceva utilaj, care recent au fost scoase la vânzare la un preţ mai mic de 30 milioane lei.

Dar și această sumă este puţin probabil să fie obţinută, în condiţiile în care compania de evaluare a estimat că prețul de lichidare a bunurilor este de circa 20 milioane lei.

Pe 14 iunie 2019, la Floreşti s-a desfăşurat şi o licitaţie „cu strigare” a bunurilor IM „Cristal Flor Fenix” SRL, în proces de faliment, care deţine în proprietate ceea ce a mai rămas din Fabrica de Sticlă (fosta Cristal Flor SA). Nici o ofertă nu a venit deşi preţul de vânzare este unul de 10 ori mai mic decât valorau aceste active acum 10 ani.

Printre activele de vânzare se numără câteva clădiri administrative, depozite, hale, terenuri, trei cuptoare etc. În total, peste 30 de bunuri. Unele, deși au o suprafaţă impresionantă de circa 90.000 metri pătraţi, sunt într-o stare deplorabilă şi, în plus, utilajul ce a mai rămas în cea mai mare parte a fost vândut, nu sunt suficiente pentru a lansa procesul de producţie. Este tot ce a mai rămas din cele peste o mie de bunuri deţinute cândva de această întreprindere.

Nici motoare şi nici cabluri

Alexei Macoveţchi, lichidatorul întreprinderii spune că acum urmează să înştiinţeze creditorii (în special, fiscul şi alte structuri ale statului) despre eşecul licitaţiei şi apoi ei să decidă ce fac mai departe: să scoată din nou la vânzare cu reducere bunurile sau să le preia în contul datoriilor.

El se arată însă sceptic, în privinţa vânzării activelor, dar şi dezamăgit de situaţia în care a ajuns fosta fabrică de sticlă, care acum nu mai are nicio şansă să fie repornită.

„Eu am fost în trecut vreo trei ani administrator la fabrică, când activa (2006-2009 n.r.). Când am venit anul trecut în calitate de lichidator m-a apucat groaza. Nimic nu a mai rămas din ceea ce era. Practic, toate cablurile electrice au fost furate de colectorii de metale. Nu a rămas întreg nici-un motor, iar în halele de producţie cresc buruiene şi copaci”, spune Macoveţchi.

Conexiuni cu Laundromatul

Cristal Flor Fenix SRL a fost fondată în septembrie 2011 şi are oficial un capital social de 152,6 milioane de lei, ea fiind „moştenitoarea” celei mai marţi părţi din ce a mai rămas din Cristal Flor SA.

Printre asociaţi se numără multe persoane fizice şi companii locale sau străine. Cele mai mari cote sunt deţinute de compania britanică Goldbridge Trading Limited (dizolvată încă în 2014) – 42,57% şi Moldindconbank – 28%: ambele implicate direct în Laundromatul rusesc, celebra schemă de spălare a peste 20 de miliarde de dolari prin sistemul bancar moldovenesc.

Ele şi alte câteva firme şi persoane fizice, inclusiv procurorii şi judecătorii ce lucrau pentru raiderul Veaceslav Platon, au contribuit decisiv la distrugerea fabricii. 

O cotă de aproape un procent deţine şi Ministerul Finanţelor, iar aproape 4% - Moldovagaz (care are de recuperat o datorie de 52 de milioane de lei încă din 2009), dar ele nu mai decid acolo nimic.

Hăitaşii din Procuratură

La începutul acestui an, procurorul Victor Muntean, din cadrul Procuraturii Anticorupţie, a emis o ordonanţă de punere sub învinuire a lui Nicolae Fortuna, fost administrator al procesului de insolvabilitate a Cristal Flor în 2009 şi 2010 (cu întreruperi).

Motivul invocat de procuror pentru al pune sub învinuire pe Fortuna este faptul că el prin deciziile sale ar fi cauzat întreprinderii şi creditorilor „daune în proporţii considerabile de 54.000 de lei”.

E vorba de banii achitaţi în iulie 2009, firmei Acona Imobil pentru evaluarea activelor Cristal Flor. În acea perioada Nicolae Fortuna era administratorul procesului de insolvabilitate la fabrică.

În condiţiile în care pe parcursul anilor de la fabrică au dispărut zeci de milioane de lei, un astfel de prejudiciu pare de râsul găinilor. Mai ales că procurorul Muntean ştie bine care era situaţia reală, pentru că se ocupă de cazul acestei întreprinderi mai mult de un deceniu.

De ce este totuşi acuzat Nicolae Fortuna? Iată ce scrie procurorul: „Astfel Fortuna Nicolae, activând în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate a ÎM „Cristal Flor” SA, fiind persoana care gestionează organizaţia comercială, folosind situaţia de serviciu, contrar prevederilor art.124 a Legii nr.632-XV din 14.11.2001, fără acordul adunării creditorilor şi comitetului creditorilor a numit evaluarea activelor (masa debitoare) a ÎM „Cristal Flor” SA, aflată în proces de insolvabilitate, la agenţia imobiliară „Acona Imobil”.

Mai departe procurorul îl acuză pe Fortuna de faptul că în baza concluziilor raportului de evaluare a activelor întreprinderii, efectuat de Acona Imobil, „bunurile imobile şi mobile a întreprinderii au fost vândute la un preţ diminuat, imobilele fiind separate, prin ce întreprinderea nu a putut activa ca un complex unitar”.

Toate acestea, potrivit procurorului, ar fi fost făcute „prin înţelegerea prealabilă şi de comun acord cu directorul SRL „Gasvat Grup” Vadim Ciornea”. De notat că la acel moment Gasvat Grup SRL era unul dintre principalii creditori ai Cristal Flor şi el şi-a exercitat drepturile sale.

Advertisement

Procuratura ignoră deciziile CSJ

Acuzaţiile procurorului par trase la indigo cu cele de acum 9-10 ani. Şi acesta chiar dacă pe acest caz deja există câteva decizii ale Curţii Supreme de Justiţie.

De exemplu pe 9 octombrie 2009, CSJ constata că în iulie-august 2009, „Comitetul creditorilor (SA Sparex din Belgia, Moldindconbank, Business Consulting SRL, Unibank, Mobiasbanca, Agropromrezerve, Comecoteh SRL n.r.) nu dispunea de împuterniciri legale pentru a lua hotărâri".

Or, de exemplu, Sparex din Belgia primise deja banii datoraţi de fabrică şi nu mai avea nici dreptul de a fi în Consiliul Creditorilor şi nici dreptul de a înainta pretenţii, după cum afirma ulterior chiar directorul Gistav Ozmec.

Mai mult! În decizia instanţei scrie negru pe alb că doar după numirea, în calitate de administrator al Cristal Flor, a lui Nicolae Fortuna situaţia achitărilor curente pentru gazele naturale s-a ameliorat. “Astfel, plăţile curente pentru gazele naturale consumate în anii 2008-2009 au fost achitate în proporţii de 100% şi au fost întreprinse acţiuni concrete privind achitarea datoriilor formate în perioada 2006-2007 în sumă de 52 milioane lei”, potrivit CSJ. 

Nicolae Fortuna se arată contrariat de faptul că procurorul Victor Muntean ignoră deciziile CSJ şi tălmăceşte după cum vrea el legislaţia.

"Conform legii, eu în calitatea mea de administrator eram obligat să fac o evaluare a situaţiei de la întreprindere, ca să ştiu cum procedez mai departe. Or, în prima jumătate a anului 2009, întreprinderea înregistra pierderi de 3 milioane de lei pe lună. În plus, costul expertizei situaţiei întreprinderii de 54.000 de lei a fost achitat ulterior de creditor", explică Fortuna.

"Eu, în 2009, am încercat să scot din impas întreprinderea şi CSJ a confirmat acest lucru. În acea perioadă, am adresat mai multe cereri la Procuratura Generală ca să îi atragă la răspundere pe cei care au deturnat banii de la fabrică, dar şi înlăturarea de la anchetarea cazului a procurorului Victor Muntean. În loc, m-am ales eu cu dosar penal şi am şi stat la închisoare", a declarat Fortuna.

Potrivit lui Fortuna, Cristal-Flor a fost obiectul unei operaţiuni de tip raider, iar acum procurorul i-a mai intentat un dosar penal pentru a închide definitiv cazul şi de nu mai investiga pe adevăraţii vinovaţi. "E o bătaie de joc din partea procurorilor", mai afirmă fostul administrator.

Cum a fost înglodată în datorii Cristal Flor

Aici e necesară o scurtă incursiune în istorie, ca să arătăm cum a ajuns în datorii Fabrica de sticlă. O revizie economică-financiară pentru perioada 1 ianuarie 1998 - 1 iulie 2008, realizată la finele anului 2008 de Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC) în baza unei ordonanţe a Procuraturii generale relevă că la momentul intentării procesului de insolvabilitate (7 octombrie 2005) a Cristal Flor SA, datoriile creditoare ale întreprinderii constituiau 113,5 milioane lei, iar pe 31 august 2008 – deja 177,4 milioane lei, sau cu 63,9 milioane lei mai mult.

Cele mai mari datorii ale Cristal Flor la momentul iniţierii procesului de insolvabilitate erau faţă de firma Sparex SA (Belgia) – 42,5 milioane lei, Romany Gaz Group SRL – 16,8 milioane lei, Gasvat Grup SRL – 15,54 milioane lei şi Moldovagaz – 4,47 milioane lei.

Cristal Flor avea restanţe mari şi la rambursarea creditelor la bănci: Victoriabank – 967.871 dolari, 1,22 milioane de euro şi 3,61 milioane de lei; Moldindconbank – 2,3 milioane de dolari şi 2,64 milioane de lei; Mobiasbancă – 352.083 dolari şi 274.153 euro, Unibank – 265.692 de dolari şi 2,91 milioane lei şi Fincombank – 322.714 dolari şi 2,36 milioane lei.

Potrivit actului întocmit de CCCEC, în perioada derulării procesului de insolvabilitate, băncilor le-au fost rambursate credite de 20,3 milioane lei, din care 11,74 milioane lei sub formă de bani.

Un control reconvenţional al CCCEC a stabilit că în anii 2006-2008, o mare parte din drepturile de creanţă ale băncilor au fost preluate de Gasvat Grup – 23,71 milioane lei, 1,64 milioane euro şi 1,55 milioane dolari. În plus Gasvat Grup SRL a preluat şi dreptul de creanţă al Romany Gaz Group SRL, astfel ajungând cel mai mare creditor al fabricii de sticlă din Floreşti.

Datoria faţă de Moldovagaz creşte de 7 ori în doi ani

Raportul CCCEC arată că datoria fabricii pentru gazul livrat de Moldovagaz s-a majorat de aproape două ori doar în primul an de insolvabilitate. Ca rezultat Moldovagaz a încercat să reducă şi chiar să sisteze livrarea gazului la fabrică, doar că instanţele i-au interzis, după care au permis să reducă la jumătate livrările.

Cât au durat procesele de judecată, datoriile Cristal Flor faţă de Moldovagaz au crescut de 7 ori şi, la începutul lunii septembrie 2008, au a ajuns la 57 milioane de lei.

În 2009, cât administrator a fost Nicoale Fortuna, datoriile faţă de Moldovagaz s-au redus cu 7 milioane de lei, dar alţi creditori, în special Moldindconbank şi firme afiliate raiderului Veaceslav Platon, au reuşit cu ajutorul instanţelor şi procurorilor să-l înlăture pe Fortuna. În consecinţă, Moldovagaz aşa-şi nu a mai primit nici-un ban. 

În acest dosar de insolvabilitate a fost prejudiciată cu peste 40 de milioane de lei şi Banca de Economii, care în urma unei decizii a celebrei judecătorii de la Căuşeni a pierdut dreptul la gaj. Or, chiar dacă ulterior decizia a fost anulată, gajul deja dispăruse. 

Contracte dubioase

Alte nereguli majore, depistate de CCCEC în 2008-2009, se referă la tot soiul de contracte cu firme intermediare, în spatele cărora apărea celebrul raider.

Unul dintre acestea este contractul de fidejusiune semnat la 27 aprilie 2005, prin care fosta conducere a întreprinderii îşi asumă calitatea de garant la vânzarea unei cambii, în valoare de 4 milioane de dolari, de către Dagget Group LLC (un offshore înregistrat în SUA) firmei Acro Trading LLC. Aceasta din urmă urma să achite cambia în decurs de o lună. Contractul prevede că, dacă cea din urmă firmă nu-şi va onora obligaţiile, fidejusorul, adică fabrica, e cea care trebuie să achite datoria de 4 milioane de dolari.

Mai mult decât atât, contractul prevedea că, în caz de apariţie a unor conflicte, acestea vor fi soluţionate la judecătoria economică din Kiev. Compania care a cumpărat cambia nu şi-a achitat datoria, iar întreprinderea din Floreşti s-a pomenit peste noapte cu o datorie de circa 50 de milioane de lei. Imediat după aceasta, fabrica a fost declarată insolvabilă şi a fost atrasă într-un litigiu.

Pe 7 august 2007, Judecătoria Economică din Ucraina emite o decizie în favoarea Dagget Group LLC, solicitând încasarea de la Cristal Flor a sumei de 4 milioane de dolari.

Şi aceasta în pofida faptului că în acel moment întreprinderea era deja declarată insolvabilă, iar, conform legislaţiei, orice litigiu în astfel de condiţii ţine de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti din Republica Moldova, fapt ignorat în continuare şi de instanţele de la Chişinău.

Pe 17 septembrie 2007, Dagget Group LLC a solicitat Curţii de Apel Economice de la Chişinău recunoaşterea hotărârii judecătoriei economice din Kiev, iar pe 12 octombrie Curtea a recunoscut decizia şi a permis executarea silită a acesteia pe teritoriul Moldovei.

Conducerea fabricii a atacat decizia Curţii de Apel Economice la CSJ, solicitând casarea deciziei şi restituirea cauzei la o nouă rejudecare. Vladimir Poleacov, directorul fabricii, a invocat faptul că semnătura sa de pe contractul de fidejusiune a fost falsificată. Totodată, pe contract s-a pus o ştampilă care nu se utiliza la biroul său din Floreşti, ci la un birou al întreprinderii din Chişinău.

Pe marginea falsificării a fost sesizată şi Procuratura, care a intentat un proces penal. În pofida acestor motivaţii, pe 21 februarie 2008, CSJ, lasă în vigoare decizia instanţei de apel, motivând că recursul Cristal Flor a fost înaintat cu întârziere, decizia în cauză fiind irevocabilă.

4 milioane dolari ajung la o firmă de avocaţi

Interesele firmei Dagget Group LLC, care a încercat să sustragă suma de milioane, au fost apărate de avocatul Vitalie Nagacevschi. După ce Curtea de Apel Economică emite un titlu executoriu despre încasarea datoriei de 4 milioane de dolari, avocatul solicită încasarea acestora pe contul biroului individual de avocaţi „Vitalie Nagacevschi”, deschis la Investprivatbank.

Conform legislaţiei, însă, sumele de bani, inclusiv din vânzarea bunurilor, se distribuie şi se eliberează creditorilor, în modul stabilit de lege, până la satisfacerea totală a creanţelor faţă de aceştia, – în cazul dat e vorba şi de Mobiasbancă, Fincombank, Unibank etc, – şi nu pe contul reprezentanţilor acestora. În urma eliberării titlului executoriu, Oficiul de executare Floreşti a aplicat sechestru asupra unei sume de circa 2 milioane de lei de pe conturile Cristal Flor.

Între timp, la solicitarea organelor de anchetă din Moldova, autorităţile SUA au informat că Dagget Group LLC nu este înregistrată pe adresa indicată în contract, iar pe adresa indicată de Acro Trading LLC, care şi-a propus să cumpere cambia, se află compania de servicii funerare Bluford Mortuary Services LLC, confiscată încă în luna noiembrie 2007.

În februarie 2008, Procuratura Generală porneşte o cauză penală contra factorilor de decizie de la Cristal Flor şi Dagget Group LLC privind tentativa de însuşire a patrimoniului întreprinderii în proporţii deosebit de mari. Ulterior, avocatul Vitalie Nagacevschi a retras cererea de încasarea a banilor pe contul biroului său.

Cazul Sparex

Faptul că procurorii ignoră mai multe probe, care arată spre persoane ce au contribuit la distrugerea fabricii de sticlă, este confirmat și de cazul firmei Sparex din Belgia, reprezentant al căreia se declara în anii 2005-2010 avocatul Victor Berlinschi. 

Datele fostului CCCEC arată că pe 28 octombrie 2005, reprezentantul Sparex SA, Victor Berlinschi a solicitat Curţii de Apel Economice recunoaşterea în calitate de creditor şi validarea unei creanţe de 3,02 milioane de euro. Curtea a validat creanţa, iar până în 2008 Cristal Flor a mai calculat şi dobânzi pentru această creanţă de circa jumătate de milion de euro.

O comisie rogatorie a constatat, însă, că firma Sparex nu mai avea nicio pretenţie faţă de Cristal Flor încă din 2006, respectiv nici avocatul Victor Berlinschi nu putea reprezenta interesele firmei belgiene şi nici pretinde bani de la fabrică. 

Curios este că documentele venite în 2010 din Belgia în cadrul acestei comisii rogatorii aşa-şi nu au fost traduse (peste 900 de pagini în franceză), iar Adriana Beţişor, şef-interimar al Procuraturii Anticorupţie, refuză să le ofere instanţei de judecată, pentru că ar viza mai mulţi agenţi economici. 

În final, putem spune că acest dosar complex arată cum se distrug întreprinderi şi pentru aceasta sunt acuzate persoane care de fapt încercau să le salveze.

Acest articol poate fi republicat fără obligații financiare sau constrângeri legale, cu condiția citării sursei mold-street.com și indicării hyperlinkului activ la articol.



Oportunitati