De ce „recuperarea” nu este cuvântul potrivit pentru lexicul despre frauda bancară

shadow
Marţi, 11.06.2019 05:48   2409
În pofida entuziasmului în rapoarte oficiale privind recuperarea banilor din frauda bancară, datoria Guvernului față de Banca Națională a Moldovei, pentru creditele de urgență acordate în noiembrie 2014 și martie 2015, s-a redus în 2018 cu doar 100 de milioane de lei.

Pe 31 decembrie 2018 aceasta constituia 13,34 miliarde de lei, iar un simplu calcul arată că a fost restituit mai puțin de un procent.

Guvernatorul Băncii Naționale, Octavian Armașu, declara pe 16 mai, în cadrul prezentării Raportului privind Inflația, că până în prezent au fost recuperați 2,285 miliarde lei din totalul de peste 13,4 miliarde, care reprezintă creditul de urgență acordat de către BNM sub garanția executivului. 

Potrivit guvernatorului, o parte din bani au fost recuperați prin rambursarea creditelor vechi de la cele trei bănci falimentate – Banca de Economii, Unibank și Banca Socială. Altă parte - prin lichidarea activelor. Iar circa 850 de milioane de lei au fost recuperați de la persoanele condamnate pentru frauda bancară. 

Holdingul: în aprilie au fost recuperate două miliarde de lei

Şeful BNM a mai spus că procesul de recuperare a banilor continuă, iar numele făptașilor care au devalizat sistemul bancar din Republica Moldova nu pot fi făcute publice, întrucât raportul Kroll 2, care conține aceste date, este la Procuratură.

Unele dintre mijloacele media afiliate PDM chiar au insistat că „recuperarea celor peste 2 miliarde” s-ar fi întâmplat în luna aprilie. Adică într-o lună calendaristică.

Alte mass-media din același holding au încercat să inducă percepția precum că toate miliardele recuperate au fost obținute „de la cele trei bănci fraudate”, subînțelegând băncile direct implicate în „furtul miliardului” – BEM, Banca Socială și Unibank. 

În afară de Octavian Armașu, declarații privind „recuperarea miliardului furat” din băncile din Moldova au fost făcute în trecut și de alți reprezentanți ai autorităților publice centrale sau puterii legislative. 

Cei mai activi în raportarea „recuperărilor” au fost ex-președintele Parlamentului Andrian Candu, iar prim-ministrul demis Pavel Filip chiar a lansat un contor în timp real al recuperărilor pe pagina Ministerului Finanțelor. 

Candu promitea în septembrie 2016 că recuperarea întregii sume furate va dura un an sau doi. Deja în mai 2017 unele organizații mass-media anunțase – citându-l pe fostul speaker – despre „recuperarea” deja aproape a 2 miliarde de lei

Returnarea creditului vs. recuperarea miliardului furat

Guvernatorul BNM foarte atent face referință, de fapt, la recuperarea „... din cele peste 13 miliarde lei care reprezintă creditul de urgență acordat de către BNM celor trei bănci”, sub garanția Guvernului. Or, recuperarea banilor împrumutați de banca centrală la limita legii și returnarea acestora în rezervele BNM este altceva decât recuperarea miliardelor extrase prin fraudă. Asta dacă admitem că creditele respective au fost acordate, în 2014 și 2015, băncilor falite cu respectarea legislației în vigoare. 

Pentru a ne asigura că împrumutul nu a fost o altă fraudă este necesară investigarea folosirii celor 14 miliarde de lei de către băncile vizate direct (BEM, Banca Socială și Unibank), precum și de către băncile implicate indirect (cel puțin 4 la număr) pe care compania Kroll le-a menționat în primul raport.

Este adevărat că exact acest obiectiv este stabilit în Strategia de Recuperare, remisă procurorilor în iunie 2018: „recuperarea, … mijloacelor financiare în valoarea în care au fost emise hârtii de valoare de stat pentru acoperirea depozitelor persoanelor fizice și juridice,… inclusiv plasările interbancare din BEM, BS și UB, în sumă de 13,34 miliarde de lei”. 

Acest obiectiv nu întrunește scopul investigării fraudei din sectorul bancar sau recuperării prejudiciilor, ci substituie aceste etape cu o simplă acumulare de fonduri pentru a le returna BNM. Mai mult! Acest „obiectiv” al procurorilor nu corelează cu cel trasat de către companiile Kroll și Steptoe & Johnson, în baza contractului semnat cu BNM, dar nici cu statistica și evaluarea fraudelor deținută de BNM. 

Totodată BNM a făcut mai multă lumină în domeniu într-o informație publicată la începutul lunii iunie 2019. Aceasta se referă la acțiunile examinate în instanțele de judecată, dosare penale intentate, debitorii aflați în procedură de insolvabilitate și titlurile executorii ale băncilor în proces de lichidare, aferente procesului de lichidare a BEM, BS și UB. Tabelul 3 din informația respectivă indică negru pe alb că suma pe dosarele aflate în gestiunea organelor de urmărire penală se ridică la 30,38 miliarde lei pe aceste trei bănci în lichidare. 

De unde au apărut 30 de miliarde? 

Deci, obiectivul investigării fraudelor în cele trei bănci (BEM, BS și UB) ar trebui să țintească constatarea și recuperarea sumei de 30,38 de miliarde de lei asupra cărora sunt pornite investigații deja și există dosare în gestiunea organelor de urmărire penală, precum și o eventuală evaluare și investigare ulterioară a alocării creditelor de urgență de către BNM sub garanția Guvernului în sumă de 14,1 miliarde lei. 

Atât guvernatorul (guvernatorii) cât și unii actori politici, asistați de mass-media afiliată, ar trebui să evite constatări despre sume „recuperate” cu referință sau în comparație cu sumele convertite în datorie de stat de guvernul Filip, prin asumare de răspundere.

Advertisement

Pentru că astfel de declarații sunt inexacte și incorecte din mai multe puncte de vedere, inclusiv juridic și economic.

Mai mult, conectarea sumelor „recuperate” la sumele convertite în datorie automat culpabilizează multitudinea de decizii de ordin legislativ și normativ din anii 2014 și 2015, care au stat la baza emiterii creditelor de urgență de către BNM și a garanțiilor de la Guvern. 

Respectiv, sumele pot fi raportate ca recuperare din fraude dacă sunt încadrate în noțiunile de drept ca recuperare, în rezultatul investigațiilor, a deciziilor judecătorești și dacă sunt relevante fraudelor ce au implicat cele trei bănci vizate. Altfel, este ilegal să se refere la încasările ce rezultă din procedurile de lichidare a băncilor insolvente (comercializarea activelor) drept operațiuni de rambursare (fie chiar și înainte de termen) a creditelor anterior contractate la băncile respective. 

Unde dispar titlurile executorii? 

Pentru că altă informație oficială deocamdată nu a fost plasată, vedem la situația din 31 martie 2019 că practic toate încasările pe cele trei bănci vizate au un caracter direct legat de procedurile de lichidare ale acestor bănci, iar mijloacele încasate sunt gestionate de către administratorii procedurilor de lichidare. 

Astfel, suma de 2,2 miliarde de lei constatată de BNM la început de 2019 ține de (Tabelul 1): 

  • Încasarea creditelor eliberate de bănci – 792,4 milioane lei,
  • Încasarea de la achitarea dobânzilor la credite – 84,4 milioane lei,
  • Încasări de la achitarea penalităților și a comisioanelor la credite – 1,2 milioane lei,
  • Încasări de la comercializarea gajului luat în posesie – 120,6 milioane lei,
  • Încasări din vânzarea mijloacelor fixe – 252,7 milioane lei,
  • Încasări din vânzarea altor active – 11,3 milioane lei,
  • Alte încasări – 984,5 milioane lei.

În acest tabel cea mai interesantă este categoria „alte încasări”, care brusc s-a majorat la sfârșitul anului 2018 și în primul trimestru al acestui an. Explicația este încasarea sumei a 451 milioane de lei din vânzarea acțiunilor Moldova-Agroindbank - tranzacția prin care circa 41% din acțiunile Agroindbank au fost cumpărate de un consorțiu compus din BERD, Horizon Capital și Invalda - și din vânzarea acțiunilor Moldindconbank grupului Doverie din Bulgaria.

În cazul MAIB suma inițial a fost sustrasă (circa 450 milioane lei în iulie 2018) din bugetul de stat, iar ulterior „recuperată” în buget prin intermediul executorului și administratorului, care, de fapt, nu are nimic direct cu informația despre procesul de lichidare și „recuperare” a banilor furați din cele 3 bănci, MAIB nefiind implicat.

Economic vorbind, această sumă a revenit în bugetul de stat de unde a și fost extrasă cu câteva luni mai înainte, iar din punct de vedere juridic autoritățile au rezolvat unele probleme financiare pe cheltuiala bugetului public și nu din buzunarul celor implicați în fraudă sau a băncilor închise, de dragul cărora s-a scris raportul. Situația este similară și cu acțiunile MICB.

Este și un aspect de-a dreptului jenant. Insistarea și în continuare precum că 451 milioane de lei în cazul MAIB și alte 780 milioane de lei în cazul MICB ar fi din categoria „recuperării miliardului furat de la persoane implicate” creează o confuzie juridică, economică și mediatică, deoarece se încearcă crearea unei percepții de recuperare, când de fapt este vorba despre banii publici inițial extrași din bugetul de stat. Pe de altă parte, se raportează ca și recuperate mijloace furate din alte fraude și nu cele legate direct de BEM, BS și UB.

Cel mai mult au vorbit despre „recuperare” autorii așa-numitei „legi Candu-Creangă”, prin care transparentizarea acționariatului unor bănci cu probleme sistemice se face prin responsabilizarea juridică și implicarea financiară a statului. 

Ce mai face Șor?

În septembrie 2017 BNM venea cu un mesaj public în care „dezminte informația că nu au fost intentate acțiuni în justiție în privința companiilor cunoscute de public ca Grupul Șor”. Peste câteva zile au urmat precizările precum că sunt deja emise 4 hotărâri judecătorești definitive cu privire la încasarea unei datorii totale de peste 12 miliarde lei de la 4 companii din „Grupul Șor”, care au fraudat Banca Socială. Iar deciziile privind alte 3 miliarde se aflau pe rol în apel la acel moment.

Este de remarcat că în informația aferentă procesului de lichidare a BEM, BS și UB, prezentată periodic de către BNM (AICI și AICI), au existat înscrisuri despre titluri executorii emise în sume de peste 13 miliarde lei.  

În pofida numeroaselor dosare, este neclar dacă suspectul numărul 1 în investigațiile privind frauda bancară, Ilan Șor, sau companiile afiliate lui, au despăgubit cumva bugetul public și – dacă da – ce sume au fost extrase de la acestea pentru recuperarea mijloacelor însușite prin fraudă. 

Cum s-au restituit creditele de urgență

BNM a acordat credite de urgență BEM, BS și UB pentru e le scăpa de ceea ce era deja iminent. În total au fost împrumutați 14,4 miliarde lei (dintre care au fost utilizate 14,12 miliarde lei), având la baza două garanții pentru 14,84 miliarde lei emise de Guvern: 

- De 9,43 miliarde lei din garanția de 9,5 miliarde lei în noiembrie 2014,

- De 4,97 miliarde lei din garanția de 5,34 miliarde lei în aprilie 2015. 

Conform informațiilor oficiale ale BNM, din 14,12 miliarde lei băncile beneficiare au restituit 780,6 milioane lei în intervalul între retragerea licenței de activitate a băncilor vizate (16.10.2015) și până în ziua convertirii garanțiilor în datorie internă de stat a (03.10.2016). Această sumă reprezintă rambursarea benevolă din resursele celor 3 bănci a datoriilor față de BNM pentru creditele de urgență. 

Trebuie menționat că aceste trei bănci au avut practic o singură activitate generatoare de venituri în perioada de până la retragerea licențelor – piața valutară. Astfel, creditele de urgență oferite de BNM au fost folosite între decembrie 2014 – octombrie 2015 pentru activități valutare, iar din aceste activități anume aceste trei bănci au extras prin piața valutară peste 800 milioane lei raportate către BNM. 

Respectiv, nu poate fi vorba despre „recuperare”, care are altă semnificație în contextul unor proceduri forțate, ca urmare a investigațiilor și deciziilor de judecată. 

Cum s-a restituit datoria de stat internă 

În pofida rapoartelor de „recuperare” a miliardelor furate, totuși, stocul datoriei de stat interne urmare a convertirii garanțiilor de stat în datorie de stat se reduce extrem de lent. Inițial, ex-președintele Parlamentului Andrian Candu dădea asigurări că încasările din lichidarea celor trei bănci („recuperările”) vor fi folosite pentru răscumpărarea înainte de termen a titlurilor emise de Ministerul Finanțelor în favoarea BNM. 

La momentul convertirii, datoria internă rezultată din aceste garanții a constituit 13,34 miliarde lei (octombrie 2016). La sfârșitul anului 2017 datoria respectivă a fost redusă cu 50 milioane lei, iar în 2018 - cu încă 250 milioane lei. Astfel, datoria de 13,34 miliarde din 2016 (categoria Valori mobiliare de stat emise pentru unele scopuri stabilite de lege) la moment constituie 13,1 miliarde lei – practic fără mari schimbări față de suma inițială de 13,3 miliarde lei. 

Totodată din octombrie 2016 și până în prezent Ministerul Finanțelor a achitat BNM dobânzi la această sumă de datorie în valoare de alte peste 1,5 miliarde lei. 

Respectiv, Ministerul Finanțelor utilizează resursele bugetare pentru deservirea datoriei față de BNM. 

Pe de altă parte, transferurile efectuate de către lichidatorii celor trei bănci poartă un caracter mai puțin transparent și sunt folosite manipulator pentru a crea percepția folosirii încasărilor de la procedura de lichidare în scopul stingerii datoriilor. 

Este de remarcat contradicția chiar și în tabelul 2 din Informația BNM privind procesul de lichidare a BEM, BS și UB, unde ca sold al creditului de urgență de recuperat este suma de 11,84 miliarde lei (31 martie 2019), în timp ce soldul datoriei de stat creată după convertirea din octombrie 2016 e de 13,1 miliarde lei. 

După vânzarea acțiunilor MAIB și MICB, care a permis îmbunătățirea statisticii „recuperării” miliardului furat, nu există vreo perspectivă clară cum va fi recuperată suma restantă pe garanția convertită în datorie internă de 13,1 miliarde de lei, dar mai ales cum vor fi trase la răspundere persoanele implicate în frauda bancară. 

Ar fi de asemenea bine de știut cum au fost utilizați banii acordați de BNM celor 3 bănci, care a fost rolul celorlalte bănci implicate, și cum au fost aplicate celebrele filtre menționate în ședința de Guvern în care s-a decis prima garanție de stat.

Auditul, un lucru sfânt

Dovada precum că informațiile lansate de către domnii Armașu, Candu & Co sunt false o găsim în Raportul privind Situațiile Financiare Anuale Auditate ale BNM pentru 2018. Acesta arată că, în pofida afirmațiilor triumfaliste privind recuperările, datoria Guvernului față de BNM pentru valori mobiliare de stat (VMS) constituia aproape 13,34 miliarde de lei la 31 decembrie 2018. 

Potrivit documentului, valoarea nominală a VMS s-a diminuat în 2018 cu 210 milioane lei, dar evaluate la cost amortizat valoarea VMS emise de Guvern s-a diminuat în 2018 cu doar 103 de milioane lei. Pentru conformitate, citim atent pagina 47 din acest Raport

Acest articol poate fi republicat fără obligații financiare sau constrângeri legale, cu condiția citării sursei mold-street.com și indicării hyperlinkului activ la articol.


Oportunitati