Prevenirea risipei de alimente în Republica Moldova, între intenția bună și scenariul prost

shadow
Miercuri, 15.05.2019 06:17   2076
O inițiativă legislativă referitoare la prevenirea risipei alimentare aduce Republica Moldova mai aproape de Uniunea Europeană, care a îndemnat astfel statele membre și cele care vor să adere să combată mai activ sărăcia, însă lipsa de transparență și control eficient ar putea avea ca efect monopolizarea unui șir de activități economice, inclusiv din sectorul alimentar.

Este vorba despre proiectul de lege cu privire la diminuarea risipei alimentare, promovat de Ministerul Economiei și Infrastructurii, care a fost publicat pentru dezbateri publice încă pe 13 martie 2019. 

Donarea alimentelor aproape expirate

Autorii consideră, pe bună dreptate, necesară stabilirea unui cadru juridic pentru antreprenorii din sectorul alimentar, care va reglementa modul de prevenire a deșeurilor alimentare și de redistribuire a surplusului produselor alimentare aproape de data expirării. Proiectul este binevenit și având în vedere impactul negativ al risipei de alimente asupra cadrului de relații sociale, dar și asupra mediului și resurselor naturale finite.

Astfel, MEI propune instituirea unor măsuri de prevenire a deșeurilor alimentare prin introducerea a două concepte ale termenului de valabilitate: 

  1. data-limită de consum pentru produsele ușor perisabile – data stabilită de producător pentru produse care din punct de vedere microbiologic sunt ușor perisabile și susceptibile, cu riscul de a pune în pericol imediat sănătatea consumatorului,
  2. durabilitate minimă pentru celelalte produse – perioadă pe parcursul căreia produsul alimentar își păstrează proprietățile specifice atunci când este păstrat în modul prevăzut de reglementările tehnice. 

Autorii mai propun și eliminarea noțiunii de ”termen de valabilitate” pentru fructe, legume, vinuri, oțeturi, sare, zahăr și alte produse, deoarece nu mai corespunde cerințelor. 

Conform proiectului, produsele alimentare care se apropie de termenul limită de consum sau de data durabilității minime vor putea fi predate gratis de către operatorii din sectorul alimentar (supermarketuri, magazine specializate/de firmă, restaurante, cafenele, etc.) către organizațiile beneficiare, iar acestea, la rândul lor, vor avea grijă ca produsele să ajungă la consumatorii finali, tot în condiții de gratuitate.

Măsurile de prevenire a risipei alimentare, conform propunerii, ar fi implementate de către operatorii din sectorul alimentar prin respectarea următoarele condiții:

  • responsabilizarea operatorilor pe întreg lanțul alimentar, de la producție, procesare, depozitare, distribuție, până la comercializare, inclusiv în industria hotelieră și sectorul serviciilor alimentare;
  • vânzarea cu preț redus a produselor aflate la limita durabilității minime/datei limită de consum;
  • donarea produselor pentru consumul uman organizațiilor beneficiare;
  • eliminarea și utilizarea subproduselor de origine animală și a produselor derivate;
  • direcționarea produselor alimentare devenite improprii consumului uman sau animal spre compostare sau transformare în biogaz;
  • incinerarea sau o altă modalitate de neutralizare (distrugere) a produselor devenite improprii consumului uman sau animal de către o unitate autorizată. 

Riscuri iminente

Inițiativa MEI este indubitabil binevenită pentru sănătatea publică, iar implementarea adecvată ar putea să rezolve și unele probleme legate de protecția mediului (mâncarea elimină metan la descompunere), de ordin social (combaterea sărăciei) sau economice (încurajarea competiției). Însă în condițiile lipsei de transparență și controlului ineficient din partea structurilor de stat (profund corupte), asupra proiectului planează o serie de riscuri. 

În mare parte, aceste riscuri țin de posibilitatea monopolizării unui șir de activități economice, inclusiv din sectorul alimentar, de către persoanele din anturajul guvernanților și de conectarea/dependența acestor persoane de factorii de decizie politici. Printre eventualele consecințe am putea evidenția temerile legate de:

1. Limitarea libertății de luare a deciziilor de către agenții economici / antreprenorii din industria alimentară, inclusiv deciziile operatorilor și beneficiarilor. De exemplu, unii operatori ar putea fi forțați să predea gratuit produsele unui beneficiar afiliat puterii, deși e mai convenabil să le vândă cu preț redus. Iar beneficiarul ar putea face donații în favoarea unui actor politic, cu ocazia unor sărbători (Hram, Crăciun, Paște) sau evenimente (alegeri parlamentare sau locale).

Advertisement

Ori, beneficiarul le-ar putea vinde cu preț redus și păstra câștigul pentru necesitățile proprii. Temerea dată are și fundament factologic, dat fiind fenomenul răspândit al pomenilor electorale (cazuri ce rămân preponderent nepedepsite). 

2. Direcționarea unor categorii de produse alimentare către beneficiari afiliați - asociații, fundații, magazine și cantine sociale controlate de persoane sau partide politice, mișcări sau grupuri de interese, cu ajutorul sau prin intermediul unor organe de control și instituții ale statului. Astfel de practici abuzive ar putea fi utilizate, în speță, în perioadele electorale, distorsionând competiția politică. Cumpărarea alegătorilor prin magazinele sociale ale lui Ilan Șor sau cadourile aduse de PDM la ușa votanților vor părea, pe fundalul donațiilor de amploare legalizate prin inițiativa MEI, o încălcare inocentă. 

Având în vedere dimensiunea economiei naționale și relațiile personale între diverși operatori și eventualii beneficiari (asociații, fundații, cantine, magazine, etc.), escrocheriile, abuzurile și diverse scheme vor fi dificil de prevenit și eliminat de către autoritățile cu funcții de monitorizare, supraveghere sau de control. Această temere reiese din lipsa unor măsuri de salvgardare a procesului de implementare a legii în spiritul expus în nota de argumentare. 

Cum înțeleg politicienii procesul de donație, care are loc, de obicei, înaintea alegerilor:

Magazinele sociale ale Partidului Șor. Foto: Partidulsor.md.

”Caritatea” de la Partidul Democrat a expirat în ziua după alegeri. Foto: Europa Liberă. 

Socialista Zinaida Grecianîi a împărțit personal cadouri în ajunul alegerilor. Foto: TV8.

Totodată, este irelevantă referința în proiectul legii la ”facilități fiscale” oferite operatorilor și beneficiarilor, deoarece aspectele de fiscalizare fac parte din Codul Fiscal și pot fi reglementate doar în contextul politicilor fiscale discutate și aprobate de către legislativ. Dacă vor fi sau nu introduse modificări în Codul Fiscal, autorii inițiativei nu explică însă. 

Controverse

Autorii proiectului de lege menționează că inițiativa respectivă, de rând cu alte două legi (Legea privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare și Legea privind siguranța alimentelor) vine să asigure transpunerea în legislația națională a prevederilor legislației europene, și anume a Regulamentului (CE) nr. 178/2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare și a Regulamentului (UE) 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare. 

Însă proiectul conține anumite elemente contradictorii principiilor expuse în Directiva 178/2002, cum ar fi libera circulație a produselor alimentare sigure și sănătoase – element esențial al directivei, care țintește drepturile și protecția consumatorului. La fel și Directiva 1169/2011 este invocată eronat ca argumentare a necesității proiectului, deoarece ea vizează informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare și nu ține de problematica risipei de alimente și soluționarea acesteia. 

Experiențele internaționale în domeniu pot fi relevante în condițiile respectării principiilor statului de drept, funcționalității instituțiilor democratice și ale economiei de piață, inclusiv cele cu funcții în domeniul siguranței alimentare, precum și în condițiile aplicării unor prevederi legale clare privind sistemul de integritate și de eliminare a conflictelor de interese. 

Practica în România și UE

Prin comparație, în România problema risipei alimentare este gestionată nu de Ministerul Economiei, ci de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Regionale. Astfel, o autoritate de linie cu atribuții directe este implicată în mediatizarea și promovarea anumitor comportamente ale actorilor responsabili de domeniul alimentar. La fel MADR din România este responsabil și de dialogul în cadrul Uniunii Europene în sectorul dat. În UE chestiunea dată este la o etapă relativ incipientă și nu există deocamdată reglementări specifice combaterii risipei alimentare, accentul fiind pus pe motivațiile economice și responsabilizarea tuturor actorilor implicați, inclusiv a consumatorilor, cu ajutorul cadrului legal existent. 

În țări precum Belgia, Franța și Italia risipa alimentară a devenit ilegală și există prevederi specifice care impun amenzi substanțiale și chiar pedepse cu închisoarea pentru cei care nu se supun. 

Statistica internațională

Organizația pentru Alimentație și Agricultură din cadrul Națiunilor Unite (FAO) a caracterizat risipa alimentară drept un fenomen global specific țărilor dezvoltate. Potrivit FAO, circa o treime din producția alimentară globală pentru consumul uman este pierdută sau irosită, aproape 1,3 miliarde de tone anual. 

În expresie bănească, în anul 2018 pierderile din risipă în țările industrializate au constituit 680 de miliarde de dolari, iar în țările în dezvoltare - 310 miliarde de dolari. În expresie cantitativă, proporțiile sunt de 670 de milioane de tone versus 630 de milioane de tone. Din producția totală, risipa de cereale reprezintă 30%, fructele și legumele - 40-50%, uleiurile vegetale - 20%, iar peștele - 35%. Cea mai mare risipă a fost înregistrată în SUA, unde în anul trecut au fost aruncate la gunoi produse în valoare de 160 de miliarde USD. 

Este necesar de menționat că în prezent nu există date statistice despre risipa de produse alimentare în Republica Moldova și nu este clar pe ce rapoarte sau informații s-au bazat autorii inițiativei pentru a argumenta imperativul proiectului respectiv. Singura publicație care face referință la țară ca sursă de risipă este un studiu mai vechi al FAO, care însă menționează Republica Moldova într-un context general, fără a furniza cifre concrete. 

Potrivit specialistului în probleme de marketing și exporturi Lilian Cipciriuc, care a oferit asistență tehnică rețelelor mari de comerț din Republica Moldova, în prezent supermarketurile au la dispoziție câteva soluții pentru cazurile când produsele se apropie de limita termenului de valabilitate. Astfel, produsele sunt a) prelucrate (de exemplu, din portocale se face suc fresh, merele și brânza merg la plăcinte); b) comercializate cu preț redus; c) restituite furnizorilor; d) aruncate la gunoi. 

”Cel puțin în cazul supermarketurilor, risipa nu este chiar atât de mare – puține produse ajung în coșul de gunoi, aceasta fiind ultima soluție. Unitățile comerciale respective au deja mecanisme economice funcționale care le ajută să evite risipa și, implicit, pierderile financiare”, a precizat expertul. 

Acest articol poate fi republicat fără obligații financiare sau constrângeri legale, cu condiția citării sursei Mold-Street.com și indicării hyperlinkului activ la articol.


Oportunitati