Prevenirea risipei de alimente în Republica Moldova, între intenția bună și scenariul prost

shadow
Miercuri, 15.05.2019 06:17   837
O inițiativă legislativă referitoare la prevenirea risipei alimentare aduce Republica Moldova mai aproape de Uniunea Europeană, care a îndemnat astfel statele membre și cele care vor să adere să combată mai activ sărăcia, însă lipsa de transparență și control eficient ar putea avea ca efect monopolizarea unui şir de activităţi economice, inclusiv din sectorul alimentar.

Este vorba despre proiectul de lege cu privire la diminuarea risipei alimentare, promovat de Ministerul Economiei şi Infrastructurii, care a fost publicat pentru dezbateri publice încă pe 13 martie 2019. 

Donarea alimentelor aproape expirate

Autorii consideră, pe bună dreptate, necesară stabilirea unui cadru juridic pentru antreprenorii din sectorul alimentar, care va reglementa modul de prevenire a deşeurilor alimentare şi de redistribuire a surplusului produselor alimentare aproape de data expirării. Proiectul este binevenit și având în vedere impactul negativ al risipei de alimente asupra cadrului de relații sociale, dar și asupra mediului şi resurselor naturale finite.

Astfel, MEI propune instituirea unor măsuri de prevenire a deşeurilor alimentare prin introducerea a două concepte ale termenului de valabilitate: 

  1. data-limită de consum pentru produsele uşor perisabile – data stabilită de producător pentru produse care din punct de vedere microbiologic sunt uşor perisabile şi susceptibile, cu riscul de a pune în pericol imediat sănătatea consumatorului,
  2. durabilitate minimă pentru celelalte produse – perioadă pe parcursul căreia produsul alimentar îşi păstrează proprietăţile specifice atunci când este păstrat în modul prevăzut de reglementările tehnice. 

Autorii mai propun şi eliminarea noțiunii de ”termen de valabilitate” pentru fructe, legume, vinuri, oţeturi, sare, zahăr şi alte produse, deoarece nu mai corespunde cerințelor. 

Conform proiectului, produsele alimentare care se apropie de termenul limită de consum sau de data durabilităţii minime vor putea fi predate gratis de către operatorii din sectorul alimentar (supermarketuri, magazine specializate/de firmă, restaurante, cafenele, etc.) către organizaţiile beneficiare, iar acestea, la rândul lor, vor avea grijă ca produsele să ajungă la consumatorii finali, tot în condiții de gratuitate.

Măsurile de prevenire a risipei alimentare, conform propunerii, ar fi implementate de către operatorii din sectorul alimentar prin respectarea următoarele condiții:

  • responsabilizarea operatorilor pe întreg lanţul alimentar, de la producţie, procesare, depozitare, distribuţie, până la comercializare, inclusiv în industria hotelieră şi sectorul serviciilor alimentare;
  • vânzarea cu preţ redus a produselor aflate la limita durabilităţii minime/datei limită de consum;
  • donarea produselor pentru consumul uman organizaţiilor beneficiare;
  • eliminarea şi utilizarea subproduselor de origine animală şi a produselor derivate;
  • direcţionarea produselor alimentare devenite improprii consumului uman sau animal spre compostare sau transformare în biogaz;
  • incinerarea sau o altă modalitate de neutralizare (distrugere) a produselor devenite improprii consumului uman sau animal de către o unitate autorizată. 

Riscuri iminente

Inițiativa MEI este indubitabil binevenită pentru sănătatea publică, iar implementarea adecvată ar putea să rezolve și unele probleme legate de protecția mediului (mâncarea elimină metan la descompunere), de ordin social (combaterea sărăciei) sau economice (încurajarea competiției). Însă în condițiile lipsei de transparență și controlului ineficient din partea structurilor de stat (profund corupte), asupra proiectului planează o serie de riscuri. 

În mare parte, aceste riscuri ţin de posibilitatea monopolizării unui şir de activităţi economice, inclusiv din sectorul alimentar, de către persoanele din anturajul guvernanţilor şi de conectarea/dependenţa acestor persoane de factorii de decizie politici. Printre eventualele consecinţe am putea evidenția temerile legate de:

1. Limitarea libertăţii de luare a deciziilor de către agenţii economici / antreprenorii din industria alimentară, inclusiv deciziile operatorilor și beneficiarilor. De exemplu, unii operatori ar putea fi forțați să predea gratuit produsele unui beneficiar afiliat puterii, deși e mai convenabil să le vândă cu preț redus. Iar beneficiarul ar putea face donații în favoarea unui actor politic, cu ocazia unor sărbători (Hram, Crăciun, Paște) sau evenimente (alegeri parlamentare sau locale).

Advertisement

Ori, beneficiarul le-ar putea vinde cu preț redus și păstra câștigul pentru necesitățile proprii. Temerea dată are și fundament factologic, dat fiind fenomenul răspândit al pomenilor electorale (cazuri ce rămân preponderent nepedepsite). 

2. Direcţionarea unor categorii de produse alimentare către beneficiari afiliați - asociaţii, fundaţii, magazine și cantine sociale controlate de persoane sau partide politice, mişcări sau grupuri de interese, cu ajutorul sau prin intermediul unor organe de control şi instituţii ale statului. Astfel de practici abuzive ar putea fi utilizate, în speţă, în perioadele electorale, distorsionând competiţia politică. Cumpărarea alegătorilor prin magazinele sociale ale lui Ilan Șor sau cadourile aduse de PDM la ușa votanților vor părea, pe fundalul donațiilor de amploare legalizate prin inițiativa MEI, o încălcare inocentă. 

Având în vedere dimensiunea economiei naţionale şi relaţiile personale între diverşi operatori şi eventualii beneficiari (asociaţii, fundaţii, cantine, magazine, etc.), escrocheriile, abuzurile și diverse scheme vor fi dificil de prevenit şi eliminat de către autorităţile cu funcţii de monitorizare, supraveghere sau de control. Această temere reiese din lipsa unor măsuri de salvgardare a procesului de implementare a legii în spiritul expus în nota de argumentare. 

Cum înțeleg politicienii procesul de donație, care are loc, de obicei, înaintea alegerilor:

Magazinele sociale ale Partidului Șor. Foto: Partidulsor.md.

”Caritatea” de la Partidul Democrat a expirat în ziua după alegeri. Foto: Europa Liberă. 

Socialista Zinaida Grecianîi a împărțit personal cadouri în ajunul alegerilor. Foto: TV8.

Totodată, este irelevantă referinţa în proiectul legii la ”facilităţi fiscale” oferite operatorilor și beneficiarilor, deoarece aspectele de fiscalizare fac parte din Codul Fiscal şi pot fi reglementate doar în contextul politicilor fiscale discutate și aprobate de către legislativ. Dacă vor fi sau nu introduse modificări în Codul Fiscal, autorii inițiativei nu explică însă. 

Controverse

Autorii proiectului de lege menţionează că iniţiativa respectivă, de rând cu alte două legi (Legea privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare şi Legea privind siguranţa alimentelor) vine să asigure transpunerea în legislaţia naţională a prevederilor legislaţiei europene, şi anume a Regulamentului (CE) nr. 178/2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare şi a Regulamentului (UE) 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare. 

Însă proiectul conţine anumite elemente contradictorii principiilor expuse în Directiva 178/2002, cum ar fi libera circulaţie a produselor alimentare sigure şi sănătoase – element esenţial al directivei, care ţinteşte drepturile şi protecţia consumatorului. La fel şi Directiva 1169/2011 este invocată eronat ca argumentare a necesităţii proiectului, deoarece ea vizează informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare şi nu ţine de problematica risipei de alimente și soluționarea acesteia. 

Experiențele internaționale în domeniu pot fi relevante în condițiile respectării principiilor statului de drept, funcționalității instituțiilor democratice și ale economiei de piață, inclusiv cele cu funcții în domeniul siguranței alimentare, precum și în condițiile aplicării unor prevederi legale clare privind sistemul de integritate și de eliminare a conflictelor de interese. 

Practica în România și UE

Prin comparație, în România problema risipei alimentare este gestionată nu de Ministerul Economiei, ci de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Regionale. Astfel, o autoritate de linie cu atribuții directe este implicată în mediatizarea și promovarea anumitor comportamente ale actorilor responsabili de domeniul alimentar. La fel MADR din România este responsabil și de dialogul în cadrul Uniunii Europene în sectorul dat. În UE chestiunea dată este la o etapă relativ incipientă și nu există deocamdată reglementări specifice combaterii risipei alimentare, accentul fiind pus pe motivațiile economice și responsabilizarea tuturor actorilor implicați, inclusiv a consumatorilor, cu ajutorul cadrului legal existent. 

În țări precum Belgia, Franța și Italia risipa alimentară a devenit ilegală și există prevederi specifice care impun amenzi substanțiale și chiar pedepse cu închisoarea pentru cei care nu se supun. 

Statistica internațională

Organizaţia pentru Alimentație şi Agricultură din cadrul Naţiunilor Unite (FAO) a caracterizat risipa alimentară drept un fenomen global specific țărilor dezvoltate. Potrivit FAO, circa o treime din producția alimentară globală pentru consumul uman este pierdută sau irosită, aproape 1,3 miliarde de tone anual. 

În expresie bănească, în anul 2018 pierderile din risipă în țările industrializate au constituit 680 de miliarde de dolari, iar în țările în dezvoltare - 310 miliarde de dolari. În expresie cantitativă, proporțiile sunt de 670 de milioane de tone versus 630 de milioane de tone. Din producția totală, risipa de cereale reprezintă 30%, fructele și legumele - 40-50%, uleiurile vegetale - 20%, iar peștele - 35%. Cea mai mare risipă a fost înregistrată în SUA, unde în anul trecut au fost aruncate la gunoi produse în valoare de 160 de miliarde USD. 

Este necesar de menționat că în prezent nu există date statistice despre risipa de produse alimentare în Republica Moldova și nu este clar pe ce rapoarte sau informații s-au bazat autorii inițiativei pentru a argumenta imperativul proiectului respectiv. Singura publicație care face referință la țară ca sursă de risipă este un studiu mai vechi al FAO, care însă menționează Republica Moldova într-un context general, fără a furniza cifre concrete. 

Potrivit specialistului în probleme de marketing și exporturi Lilian Cipciriuc, care a oferit asistență tehnică rețelelor mari de comerț din Republica Moldova, în prezent supermarketurile au la dispoziție câteva soluții pentru cazurile când produsele se apropie de limita termenului de valabilitate. Astfel, produsele sunt a) prelucrate (de exemplu, din portocale se face suc fresh, merele și brânza merg la plăcinte); b) comercializate cu preț redus; c) restituite furnizorilor; d) aruncate la gunoi. 

”Cel puțin în cazul supermarketurilor, risipa nu este chiar atât de mare – puține produse ajung în coșul de gunoi, aceasta fiind ultima soluție. Unitățile comerciale respective au deja mecanisme economice funcționale care le ajută să evite risipa și, implicit, pierderile financiare”, a precizat expertul. 

Acest articol poate fi republicat fără obligații financiare sau constrângeri legale, cu condiția citării sursei Mold-Street.com și indicării hyperlinkului activ la articol.


Oportunitati