Promisiunile electorale ale capitalistului Shor: kolhozuri, monopoluri și economie de stat [SONDAJ]

shadow
Marţi, 11.12.2018 06:04   2566
Ilan Shor este fără îndoială unul din personajele care în ultimii ani a reușit să devină cap de afiș al opiniei publice. Inițial cunoscut mai mult pentru petreceri în lumea mondenă și disputele legate de magazinele duty-free, acesta a devenit un protagonist frecvent în buletinele de noutăți datorită rolului pe care l-a avut în jaful unui miliard de dolari din sistemul bancar moldovenesc, în anul 2014.

Totodată, omul de afaceri a figurat drept denunțătorul principal în dosarele cu cea mai mare rezonanță din ultimii ani – în care fostul premier Vladimir Filat și Veaceslav Platon au primit termene reale de închisoare, în cadrul unor procese judiciare netransparente. Shor însuși a fost condamnat la 7 ani și jumătate, de prima instanță, pentru escrocherie și spălare a 5 miliarde de lei.  

Deși a fost recunoscut în raportul de investigație al companiei internaționale Kroll drept autorul schemei de secătuire a banilor din Banca de Economii, Unibank și Banca Socială, Shor nu a ajuns după gratii, ci dimpotrivă, și-a câștigat o faimă de Robin Hood al Moldovei, datorită pomenilor cu produse alimentare și mărfuri de primă necesitate. 

Chiar și cu reputația pătată, Shor a reușit să fie ales în funcția de primar al orașului Orhei în 2015, iar acum pretinde la un loc în Parlament. Dacă, însă, cineva crede că milionarul controversat vrea să ajungă în politica mare având un program capitalist - după ce a făcut bani grei într-o economie de piață, relativ liberă - aici lucrurile se complică. 

Promisiuni: monopoluri, întreprinderi de stat, kolhozuri moderne

Politicianul Ilan Shor s-a lansat în campania electorală pentru parlamentarele programate în februarie 2019 cu un program ce amintește cumva de agenda fostului lider al Venezuelei Hugo Chavez, țara căruia a dat faliment și s-a prăbușit într-o criză umanitară fără precedent. Și dacă unele promisiuni pot fi justificate prin nostalgia după timpurile sovietice, altele reprezintă utopii candide, care sfidează logica și realitatea. 

Programul economic al partidului care poartă numele milionarului are la bază trei piloni: 

  1. introducerea monopolului de stat la importul anumitor produse precum cele din tutun și carburanți,
  2. crearea întreprinderilor de stat care să asigure producerea tuturor mărfurilor necesare oamenilor, și
  3. renașterea satelor prin crearea colectivităților țărănești (kolhozurilor) moderne, statul având rolul de comercializare a produselor agricole.

Deși pentru audiența țintită de Shor astfel de promisiuni par a fi atractive și creează o percepție de confort social, trebuie să recunoaștem din start, cu cea mai fermă convingere, că instituirea schemelor de monopol și revitalizarea rolului statului în întreprinderi, reieșind din condițiile economice din Republica Moldova, este o utopie care cu siguranță ar scufunda economia țării. E ca și cum cineva ar încerca să trateze o persoană dependentă de droguri prin majorarea dozei. 

Shor nu explică cum aceste măsuri vor contribui la creșterea economică sau la bunăstarea cetățenilor și nici nu oferă exemple ce i-ar proba raționamentele vădit pro-sovietice. El a trecut sub tăcere faptul că anume întreprinderile de stat au generat cele mai mari pierderi la buget în toată perioada de după declararea independenței Republicii Moldova și au lăsat pe drumuri cei mai mulți șomeri. N-a menționat nici faptul că în democrațiile libere monopolurile sunt incompatibile cu economia de piață, din simplu motiv că sunt responsabile direct de deteriorarea calității serviciilor/mărfurilor și majorarea prețurilor. 

Cel mai controversat ”pilon” – kolhozurile, care au apărut în rezultatul colectivizării forțate – au intrat demult în istorie ca una dintre cele mai cinice forme de înrobire a țăranilor, fiind univoc asociate cu colapsul producției agricole, confiscarea alimentelor și foamea. Promisiunea de creare a kolhozurilor ”moderne” într-o economie ce nu se poate moderniza de câteva decenii pare a fi mai mult o acțiune de injectare a adrenalinei electorale unui public nostalgic, care însă nu va lucra niciodată în acele kolhozuri. 

Shor vs. concurența liberă

Programul lui Shor lovește din plin în principiul concurenței libere și loiale. Milionarului de fapt niciodată nu i-a plăcut acest principiu, dacă recapitulăm conflictul pe care l-a avut cu o companie franceză privind funcționarea magazinelor duty-free la frontiera Republicii Moldova. În acel conflict, Guvernul, încălcându-și propriile angajamente, a luat partea lui Shor, eliminând Le Bridge Corporation din sectorul respectiv și plătind ulterior despăgubiri de zeci de milioane de lei investitorului pentru încălcarea acordurilor – ca să permită redeschiderea magazinelor Le Bridge. 

Nici în prezent Republica Moldova nu se conformează în mod autentic normelor de concurență liberă și economie de piață. Obligațiile asumate în acest sens sunt reflectate în Programul Național în domeniul concurenței și ajutorului de stat pentru anii 2017–2020. Din acest document putem afla că situația privind nivelul de concurență din Moldova anului 2016 era mai proastă decât media din statele Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) cu aproape două decenii în urmă.

Advertisement

Astfel, evaluarea după Indicatorul reglementării pieței produselor, un sistem de referință al OCDE ce reflectă influența diferitor acte normative și practici existente asupra concurenței, a determinat că valoarea acestuia pentru Republica Moldova este de 2,48 puncte (de la 6 puncte – economie fără concurență, suprareglementată; până la 0 puncte – economie expusă concurenței libere), fapt ce demonstrează că „în Republica Moldova economia este influențată de existența reglementărilor nejustificate în unele sectoare economice și a barierelor anticoncurențiale, care au un impact negativ asupra activității economice”. 

Valoarea medie a acestui indicator pentru statele OCDE era de 2,2 în anul 1998 și de 1,3 cu un deceniu mai târziu, iar țările care au avut politici de liberalizare a piețelor în anul 1998 “au reușit o creștere mai rapidă a PIB-ului pe cap de locuitor în decada ulterioară”.

În condițiile în care Republica Moldova ar aplica politicile propuse de Partidul Șor de creare a monopolurilor, mediul concurențial din țară ar degrada semnificativ, fapt ce ar fi o frână în realizarea dezideratelor de creștere economică și îmbunătățire a vieții oamenilor.

Contrar Constituției și altor legi

De altfel, și în Constituția Republicii Moldova (art.  9 alin. 3) este menționat expres că „piața, libera inițiativă economică, concurența loială sunt factorii de bază ai economiei”, în timp ce potrivit  art. 126 alin. 2 lit. b, „libertatea comerțului și activității de întreprinzător, protecția concurenței loiale și crearea unui cadru favorabil necesar valorificării tuturor factorilor de producție sînt asigurate de stat”. 

Dacă s-ar aplica monopol de stat la importul de carburanți, de exemplu, câteva zeci de companii care sunt actualmente titulari de licență ar fi privați de acest drept, deși Constituția garantează “inviolabilitatea investițiilor persoanelor fizice și juridice, inclusiv străine”, iar Legea cu privire la investițiile în activitatea de întreprinzător spune că „investițiile nu pot fi expropriate ori supuse unor măsuri cu efect similar care privează, în mod direct sau indirect, investitorul de titlul de proprietate sau de controlul asupra investiției”. 

Având în vedere că mulți din importatorii de produse petroliere sunt investitori străini, privarea de acest drept cu instituirea monopolului ar putea atrage după sine implicarea țării într-o serie de litigii investiționale internaționale, cu consecințe inclusiv de ordin financiar, și degradarea și mai mult a climatului investițional.

Este evident că aceste promisiuni electorale sunt într-o contradicție vădită cu spiritul legii fundamentale a țării și contrar intereselor naționale. 

Mediul privat, mai eficient decât sectorul de stat

Chiar dacă la nivel global nu există un răspuns exact la întrebarea cât de mare trebuie să fie sectorul public în economie - prin intermediul întreprinderilor de stat și municipale sau prin controlul parțial sau total asupra societăților comerciale în care autoritățile publice dețin o parte din capital - există experiența pe termen lung a economiilor înalt industrializate, care demonstrează că firmele cu capital privat activează, în general, mai eficient decât întreprinderile de stat. 

După cum este reiterat și în Programul național în domeniul concurenței, menționat mai sus, întreprinderile de stat “sunt protejate de concurență, au o legătură strânsă cu statul și sunt politizate”. Totodată, piața este aranjată în favoarea lor în ceea ce privește prețurile și producția și, de regulă, ele sunt protejate de concurența internațională, precum și de concurența internă. Aceasta are ca efect „utilizarea ineficientă a resurselor statului”.

Un alt argument este că secătuirea întreprinderilor de resurse în sectorul privat este de regulă mai dificilă decât în cel public, și asta datorită controlului mai rigid din partea celor care își riscă banii proprii. 

Active cât aproape 1/3 din PIB-ul țării

În Republica Moldova prezența întreprinderilor din proprietatea statului (ÎPS) este încă una semnificativă. Astfel, după cum se costată în Programul 2017-2020, din cele 24 de sectoare economice analizate pentru Republica Moldova (conform Metodologiei OCDE), în 20 dintre ele sectorul public deține cel puțin o întreprindere.  

Totodată, după cum constată un studiu al Băncii Mondiale, publicat la începutul anului 2017, sectorul de business public joacă un rol important în economia națională și este reprezentat într-o proporție semnificativă la nivel de proprietari, operatori și angajați. Activele ÎPS constituie peste 32% din PIB și aproximativ 10% din activele sectorului corporativ, acestea angajând și 13% din populația activă. 

Pierderi pentru economie și risc fiscal

Aceiași cercetare a Băncii Mondiale constată că pe lângă prezența largă în economie, întreprinderile din proprietatea statului sunt generatoare de pierderi, iar datoriile lor pe termen lung sunt în creștere, ceea ce „adaogă costuri pentru economia Moldovei, afectând sustenabilitatea și expunând Guvernul unui risc fiscal”. Potrivit calculelor autorilor, în anul 2015 ÎPS „au cauzat pierderi economiei Republicii Moldova de 1,2 miliarde de lei (60,6 milioane USD)”.

Printre deficiențele enunțate în studiu pot fi desprinse următoarele:

  • Satisfacția scăzută a cetățenilor de calitatea serviciilor prestate de ÎPS și accesul limitat la aceste servicii; 
  • Justificarea proprietății statului nu este reflectată în legislație;
  • Calitatea informației financiare prezentate de ÎPS nu este fiabilă pentru deciziile economice;
  • Persistă un risc semnificativ de scurgere de resurse și delapidare de fonduri; 
  • Dominarea ÎPS mari și a monopolurilor deținute de stat în economie sugerează că aceste companii, probabil, vor primi un tratament preferențial sau favorabil, ceea ce va face mai complicată funcționarea concurenților din aceleași sectoare. 

Reieșind din aceste considerente, Programul național în domeniul concurenței aprobat în 2017 de către Parlament prevede de fapt „privatizarea sau restructurarea întreprinderilor de stat, municipale și a societăților comerciale cu capital public sau public-privat”. 

Or, promisiunea Partidului Shor de a crea întreprinderi de stat „care să asigure consumul intern în toate domeniile” nu înseamnă altceva decât perpetuarea și amplificarea unui model economic păgubos, caracterizat prin pierderi, ineficiență, clientelism politic și lipsă de transparență.

Kolhozurile – utopie și dribling de logică

Cel de-al 3-lea pilon din seria promisiunilor marca Shor vizează crearea kolhozurilor moderne pe care liderul formațiunii afirmă că „Statul le va dota cu tehnică, semințe, credite pe termen lung. Optăm pentru revenirea la sistemul de achiziții de stat a producției agricole. Statul să se ocupe de livrarea produselor agricole și export”. 

Însă formațiunea dată face un adevărat dribling de logică și declară că „crearea acestor gospodării se va face pe principii benevole, iar pământurile vor rămâne în proprietatea privată a oamenilor”. Or, toată ideea de kolhoz se bazează anume pe proprietatea colectivă. 

Promisiunea că statul se va ocupa de dotarea cu tehnică, acordarea de finanțări și comercializarea producției este pur și simplu utopică, deoarece:

  • Resursele bugetare disponibile sunt infime în raport cu amploarea investițiilor care ar fi necesare de a acoperi acțiunile de mai sus;
  • Statul nu poate oferi credite directe agricultorilor, doar prin intermediul sectorului bancar sau prin schema de micro-creditare cu respectarea exigențelor generale;
  • Experiența demonstrează că statul prin întreprinderile create este mult mai ineficient decât întreprinderile private și respectiv nu ar putea crea în mod sustenabil valoare adăugată pentru agricultori;
  • Nu este clar cum o asemenea structură s-ar forma în condițiile în care structura de proprietare a terenurilor agricole în Republica Moldova rămâne una fragmentată – adică în pofida principiului de aderare benevolă, se pare că agricultorii nu agreează idea de asociere. 

Cu certitudine, producătorii agricoli din Republica Moldova ar trebui să se asocieze și să coopereze pentru a deveni mai competitivi, în condițiile în care  concurența pentru piețele externe devine din ce în ce mai dură. În plus, situația dramatică prin care trec mulți producători în acest an din cauza supraproducției pe piață este încă un semnal că ei trebuie să-și unească forțele. Însă soluția modernă și adaptată la realități nu sunt nicidecum kolhozurile, ci crearea grupurilor de producători, care și-au dovedit succesul și eficiența inclusiv la nivelul Uniunii Europene. 

Îndreptate împotriva economiei de piață, promisiunile electorale de ordin economic ale Partidului Șor sunt în mare parte utopice sau păguboase din punct de vedere economic. Liderul acestui partid atacă valorile pieței libere fără însă a spune alegătorilor că el de fapt profită din plin de avantajele sistemului bazat pe economia de piață. 

În concluzie amintim de afirmația economistului american Milton Friedman, laureat al premiului Nobel pentru Economie, care a spus că „Cele mai multe argumente împotriva pieței libere reprezintă o lipsă de încredere în libertate însăși”.

Acest articol poate fi republicat fără obligații financiare sau constrângeri legale, cu condiția citării sursei Mold-Street.com și indicării hyperlinkului activ la articol.



Oportunitati