Cine o să dea moldovenilor o cană cu apă

shadow
Marţi, 31.10.2017 14:49   2816
Problema asigurării cu apă - sensibilă pentru Moldova - revine în vizorul public, după o serie de proiecte dezbătute și în 2016, dar și anul curent.

De această dată, inițiativa aparține noului Minister al Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului (MADR), care vrea să propună, prin modificările operate în legislație, o îmbunătățire a cadrului juridic unitar privind înființarea, organizarea, gestionarea, reglementarea funcționării în localități a serviciului public de alimentare cu apă potabilă, industrială și de canalizare a apelor uzate menajere.

După o serie de tentative de a amenda Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și canalizare din 13 decembrie 2013, inițiative care însă se regăsesc în faza de examinare și care vizau, printre altele, cointeresarea operatorului de apă de a încheia contracte individuale cu toți proprietarii de apartamente în parte, „ștafeta” a fost preluată de MADR, care vine cu un plan mai ambițios și anume acela de a fundamenta un cadru juridic unitar în funcționarea serviciului public de alimentare cu apă.

Interese, interese

Per ansamblu, inițiativa promovează, după cum punctează și expertiza anticorupție a CNA, interesele autorităților publice locale, care urmează să beneficieze, în urma adoptării modificărilor la Lege, de pe urma unui cadrul extins în administrarea serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare, fapt care este în concordanță cu politica de regionalizare a serviciului.

Însă ceea ce nu se accentuează în Proiect este faptul că adoptarea lui va permite evitarea unei proceduri corecte de licitație publică, dar și acordarea dreptului de concesionare a prestării serviciilor publice, ceea ce poate duce la o majorare a numărului de intermediari și o majorare a tarifelor pentru consumatorii finali. 

Prevederi cu atribuții excesive

Deși analiza impactului de reglementare (AIR) tinde să argumenteze că cea mai relevantă opțiune pentru ameliorarea cadrului de reglementare a furnizării de apă și canalizare este aceea de a modifica Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și canalizare, am identificat o serie de propuneri hazardate, pe care autorul Proiectului însă le vede ca soluție în ameliorarea reglementării domeniului.

Proiectul propune ca Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) să fie autoritatea competentă în elaborarea și aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare. 

Acest Regulament urmează să ”definească condițiile-cadru și modalitățile ce trebuie îndeplinite pentru asigurarea serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare, precum și relațiile dintre operatori și utilizatori”, dar și urmează să reglementeze ”aspecte privind proiectarea, executarea, recepționarea, exploatarea și întreținerea instalațiilor din sistemul public de alimentare cu apă și de canalizare”.

Ca și în cazul altor politici sectoriale, ar fi mai degrabă relevant ca Regulamentul-cadru să beneficieze de o elaborare și implementare asigurată de MADRM, iar aprobarea sa să fie făcută prin Hotărâre de Guvern.

Și aici vin două argumente:

  • Regulamentul sus-numit are o importanță sporită și un impact important în procesul de prestare a serviciului public de alimentare cu apă și canalizare, fapt confirmat și de către analiza impactului de reglementare (AIR) și
  • ANRE deja deține funcția de a elibera licențe operatorilor de servicii, precum și de a le verifica activitatea; acordarea unor atribuții suplimentare, la nivel de reglementare a domeniului ar trebui să implice și alți actori din domeniu, pentru a evita cumularea competențelor (deci drepturilor) într-o singură entitate publică, oferind astfel un exces regulator.

Advertisement

Apropo, sus-numitul control (de verificare a activității agenților economici) nu este reglementat expres, iar Proiectul nu anunță despre un act normativ în vigoare care ar reglementa nemijlocit procedura controlului. 

Reamintim că, anume lipsa de reglementare clară a controlului entităților licențiate și constituie, de cele mai multe ori, un izvor de corupție și de acțiuni interpretative, așa că ar fi cazul ca anume aceste generatoare de probleme să fie clar reglementate. 

Cu referire la …nimic

Faptul că unele inițiative legislative sunt încă în examinare și încă neadoptate, nu i-a oprit pe autorii Proiectului să facă referință la aceste prevederi, propunând astfel niște norme manipulatorii și irealiste. Așa se face că art. 13 din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și canalizare, urmează a fi completat, la propunerea  autorului, cu o prevedere ”interesantă”: Contractele de delegare a gestiunii […] se semnează [...], după caz, de președinții asociațiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul de alimentare cu apă și de canalizare.  

Amintim că actualmente nu există încă o bază legislativă care ar reglementa asociațiile de dezvoltare intercomunitară, fiind vorba despre un proiect în examinare. Mai mult, ”viabilitatea” unui astfel de inițiative a fost analizată anterior de EuroPass

Astfel, Proiectul de amendare a Legii privind serviciul public de alimentare cu apă și canalizare propune atribuirea competențelor de semnare și încheiere a contractelor de delegare de către asociațiile de dezvoltare, care fără o bază legală în vigoare, vor putea iniția o rețea fictivă de societăți comerciale cu rol de intermediar și lanțul neregularităților poate continua la nesfârșit, în aceeași manieră.

Autorii mai propun ca tarifele pentru serviciul public de alimentare cu apă, de canalizare și de epurare a apelor uzate să includă și o cotă pentru crearea surselor de dezvoltare a sistemelor aferente furnizării / prestării serviciului, cotă care poate reprezenta maxim 30% din valoarea totală a tarifului. 

Această cotă este preluată din experiența României și a fost argumentată în analiza impactului de reglementare a Proiectului. Problema însă constă în faptul că Proiectul stipulează că dacă sursele respective (de dezvoltare) vor fi utilizate în alte scopuri, atunci tarifele pot fi diminuate pentru anul următor. Este evident, că aici este cazul abordării unei măsuri restrictive și nu permisive, cum stipulează Proiectul, iar norma trebuie să stabilească obligativitatea autorității publice locale de a lua sub control și a monitoriza utilizarea acestei cote de 30%, astfel se creează premise de manipulare a intereselor consumatorilor, în condițiile în care nu se vor aplica reguli clare pentru utilizarea resurselor respective.

Proiectul în imagini

 

Cine va plăti

Dumitru Budianschi, director de program în cadrul Expert-Grup susține că problema cea mai stringentă în domeniul aprovizionării cu apă și canalizare constă în necesitatea unor investiții capitale enorme pe care autoritățile publice locale (APL) nu au cum să le realizeze, rezultând că acestea pot fi făcute sau din surse împrumutate (ceea ce nu este fezabil în acest caz), fie investițiile capitale urmează a fi realizate în baza majorări tarifelor.

„Astfel, suntem în fața unei dileme – sau punem pe umerii consumatorilor finali sursele de dezvoltare ale sectorului, sau rămânem în situația în care nu putem mișca lucrurile în domeniu. În mod firesc, rețelele de apă și canalizare urmează a fi dezvoltate de către APL-uri, iar în situați în care însuși operatorul face această investiții, el ar urma să aibă și în continuare doar rol de gestionar; în condițiile Moldovei, practica arată că de cele mai multe ori anume operatorul rețelelor și este acea entitate care se împrumută pentru dezvoltarea lor, întrucât astfel de practici pentru APL ar duce la creșterea datoriei publice și la o presiune în plus pe sistem”, explică expertul.

În prezent, tarifele respective sunt preponderent tarife de operare, fără o componentă de dezvoltare, iar practica celor 30% din tarif ar putea stimula aceste investiții capitale. În realitate, stabilirea tarifelor respective ține de competența exclusivă a APL-lor de nivel 1 (primării), însă în cei peste 20 de ani de viață ai sistemului, APL nu și-au demonstrat capacitatea de a menține un tarif relevant, astfel că pierderile în rețea (din motive tehnice, de uzură) au ajuns să fie în jur de 20-30%, (în capitală, de exemplu), pe când practica internațională admite o maximă de 10 la sută.

Cine va stabili tarifele

Așa cum operatorul are contractate credite de dezvoltare, iar tarifele se stabileau de către municipalitate, se ajungea în situația în care operatorul (Apă-Canal, de exemplu) nu era în stare să ramburseze sumele contractate, inclusiv penalitățile per credite.

Dumitru Budianschi mai afirmă că, în aceste condiții, la nivel național a fost luată decizia de a transfera abordarea tarifelor de la APL-uri către o entitate independentă, existentă sau ce urma a fi creată. Întrucât resursele interne s-au dovedit a fi limitate, s-a luat decizia de a delega atribuțiile tarifare ale domeniului unei agenții deja existente și anume ANRE. 

Acest principiu de lucru rămâne a fi analizat din punct de vedere al fezabilității sale, însă este crucial, ca dreptul de decizie al APL-lor să fie păstrat, astfel încât dacă o autoritate publică locală dă dovadă de eficiență și bune practici în gestionarea tarifară, rolul ANRE va deveni astfel nul. Nicidecum nu este cazul să se impună practica ANRE, conchide expertul.



Oportunitati