Cine a lăsat Republica Moldova fără gaze ieftine din Kazahstan

shadow
Marţi, 16.08.2016 06:52   14020
La începutul verii 2016 a fost reluat procesul intentat la cererea lui Anatol Stati, președintele Ascom Group, contra ex-președintelui Vladimir Voronin. Fostul președinte este acuzat că a adus companiei Ascom prejudicii de 1,55 miliarde de dolari. Prejudiciile aduse țării, însă, sunt mai mari.

Zece ani în urmă Republica Moldova a avut o șansă unică de a scăpa de dependența de livrările de gaze din Rusia. Faptul că oportunitatea a fost ratată se datorează în mare parte conducerii de atunci a țării.

Şantajul Moscovei și reacția Moldovei

14 Decembrie 2005. În timpul unei întrevederi la Moscova cu prim-vicepremierul Republicii Moldova de atunci, Zinaida Greceanâi, președintele gigantului rus Gazprom, Alexei Miller, anunță despre trecerea de la 1 ianuarie 2006 la „prețuri medii europene” pentru gazele naturale livrate țării. 17 zile mai târziu, gigantul rus sista pentru aproape două săptămâni livrările de gaze spre Republica Moldova și le reducea pe cele spre Ucraina, invocând drept pretext neacceptarea de către acestea a trecerii la noile tarife. Reacția Chișinăului și Kievului nu s-a lăsat așteptată.

„În spatele acestor acțiuni ale părții ruse nu poate să nu fie observat același scenariu, planificat în prealabil, de presiune și șantaj energetic, orientat spre subminarea dezvoltării economice a țărilor noastre și spre destabilizarea situației sociale din interiorul lor. [...] Majorarea prețului la gaze pentru Moldova de la 80 dolari până la 160 pentru o mie de metri cubi nu înseamnă altceva decât scoaterea venitului din întreprinderea comună în favoarea unuia din acționari. Fără îndoială, acest lucru este o manifestare a unui conflict de interese și nu are nimic în comun cu regulile pieței”, se menționa în Declarația comună din 3 ianuarie 2006 a Președintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin, și a Președintelui Ucrainei, Viktor Iușcenko, adresată Uniunii Europene.

Declarațiile belicoase ale celor doi președinți nu au impresionat Moscova, iar Chișinăul în lipsa unor alternative a acceptat jocul impus de Moscova. În consecință, la mijlocul lunii ianuarie 2006, Gazprom a reluat livrarea gazelor, nu înainte ca Republica Moldova să accepte majorarea prețului de la 80 la 110 dolari pentru o mie de metri cubi și inițierea discuțiilor pentru semnarea unui nou contract.

În martie 2006, Guvernul condus de Vasile Tarlev o desemnează pe Zinaida Greceanâi, pe atunci vicepremier ca să se ocupe de negocierea unui nou acord privind import al gazelor din Rusia.

Negocierile au durat tot anul 2006, perioadă în care prețul gazelor a crescut din 1 iulie până la 160 de dolari pentru o mie de metri cubi. Oficial, tratativele erau purtate între Gazprom și întreprinderea moldo-rusă Moldovagaz, fiind monitorizate de Zinaida Greceanâi, care a fost negociatorul șef. Faptul că negocierile au durat atât de mult denotă cât de dificilă era situația în care s-a pomenit Moldova.

Ascom vine cu soluția de alternativă

În această perioadă dificilă cu o soluție de alternativă pentru asigurarea Republicii Moldova cu gaze a venit compania Ascom Grup, care a propus livrarea de gaze naturale mai ieftine de circa două ori din zăcămintele din Kazahstan.

Pe 15 martie 2006, Guvernul în persoana lui Vladimir Antosii, ministrul Industriei și Infrastructurii și Ascom Grup SA în persoana lui Anatol Stati au semnat și un protocol de intenții, care avea drept scop, atât identificarea și diversificarea surselor și piețelor de gaze și energie electrică, precum și minimizarea și chiar excluderea treptată a riscurilor politice și economice pentru securitatea energetică, ce decurg din aprovizionarea Republicii Moldova cu metan dintr-o singură sursă.

Documentul prevedea inițierea unei colaborări între Republica Moldova și Ascom Grup SA în acest sens, crearea unei companii mixte care să se ocupe de importul de gaze din Kazahstan de la Tolkînneftegaz, aparținând grupului Ascom. În document era specificat că livrările ar urma să înceapă la finele trimestrului II - începutul trimestrului III al anului 2006. Adică destul de operativ. Ascom era gata să livreze anual 2,6-3,0 miliarde de metri cubi de gaze până în 2016-2018, volum ce era suficient pentru a asigura întreaga țară cu gaze.

Program ambițios: gaze ieftine și centrale noi

Prețul indicat pentru anul 2006 era de 50 de dolari pentru o mie de metri cubi (la hotarul kazah-rus), iar la hotarul moldo-ucrainean urma să ajungă la un tarif de 76 de dolari. Pe viitor prețul urma să fie negociat în funcție de politica de prețuri din Kazahstan.

Volumele de gaze stipulate în Protocol urmau sa fie folosite nu doar pentru asigurarea consumatorilor, ci și pentru producerea energiei electrice la o centrală care era planificată a construită de Ascom lângă Bălti, cu o capacitate de 450 MW. Totodată Ascom intenționa să participe și la modernizarea CET-1 si CET-2 din Chișinău și mărirea capacităților acestora cu 200 MW și, respectiv, 450 MW.

Ascom era gata să investească sute de milioane USD în modernizarea CET-2

În plus, se preconiza și construirea unui depozit subteran de gaze în România, la Mărgineni, Piatra-Neamț, cu conducte de revers racordate la sistemul gazier din Republica Moldova. Prima etapă prevedea capacități de înmagazinare a patru miliarde metri cubi, ca rezervă strategică în caz de calamitați naturale sau alte evenimente neprevăzute care ar putea provoca o criza energetică.

Ascom urma să efectueze și prospecțiuni pe teritoriul țării pentru a identifica posibile zăcăminte de hidrocarburi, iar Guvernul se angaja să susțină compania în eforturile de a obține un zăcământ de gaze în Marea Caspică.

Advertisement

A fost prevăzută și crearea unui grup de lucru pentru coordonarea și realizarea acestor măsuri.

Era un plan extrem de ambițios realizarea căruia putea crea premize pentru a reduce și chiar elimina dependența de livrările de gaze din Rusia și de energie de la Centrala de la Cuciurgan, controlată de un alt gigant rus Inter RAO EES. După cum arată evoluțiile ulteriore, autoritățile nu au dat dovadă de viziune și voința pentru a duce la capăt intenția.

Negocierile cu Gazprom

Că planurile erau serioase vorbește și faptul că imediat au fost inițiate negocieri cu Moldovagaz, Gazprom și autoritățile kazahe, iar pe 21 iunie 2006 a fost prezentat deja proiectul de contract de livrare a gazelor, semnat unilateral de firma Tolkînneftegaz (face parte din grupul Ascom) ce exploata zăcământul de gaze Tolkîn din Kazahstan, la preț de 50 de dolari pentru o mie de metri cubi la punctul de măsurare a gazelor la joncțiunea cu conducta magistrală Opornaya.

Pe 26 iunie 2006 la premierul Tarlev, a avut loc o ședință specială dedicată negocierilor cu Gazprom privind livrările de gaze, inclusiv și condițiile de tranzit din Kazahstan în Republica Moldova. La finele lunii iunie, o delegație guvernamentală în frunte cu premierul Vasile Tarlev a plecat la Moscova pentru a negocia cu Gazprom, iar pe 30 iunie 2006, în capitala rusă a avut loc o ședință în acest sens, doar că la ea așa-și nu au mai ajuns reprezentanții Guvernului.
 

În ședința la care au participat vicepreședinții Gazprom Alexandr Reazanov (exercita și funcția de președinte al Consiliului de Observatori la Moldovagaz) și Alexandr Medvedev, Ghenadii Abașchin, președintele Moldovagaz, Anatol Stati, președintele Ascom, F. Uzbekov, vice-președintele KazRosGaz, dar și alți reprezentanți ai acestor companii, s-a discutat despre intenția Ascom de a vinde în 2006 în Republica Moldova 600 milioane de metri cubi de gaze, iar în 2007 până la 3,5 miliarde de metri cubi.

Din protocolul ședinței rezultă că pe lângă decizia de a recomanda Moldovagaz semnarea unui contract temporar de achiziție a gazelor de la Gazprom la prețul de 160 dolari, pentru a nu întrerupe livrările de gaze, s-a propus ca Ascom și KazRosGaz să inițieze negocieri privind condițiile de transportare și achiziție a gazelor în Kazahstan. Documentul relevă că de transportarea gazului din Kazahstan până în Moldova urma să se ocupe Gazexport, iar KazRosGaz va negocia cu Gazexport condițiile de livrare.

Despre rezultatele negocierilor cu Gazprom, care nu erau cele așteptate de Ascom, a fost informată imediat și conducerea Moldovei. Într-o scrisoare adresată premierului Vasile Tarlev și lui Vladimir Antosii, ministrul Industriei din acea perioadă, Anatol Stati preciza că firma Tolkinneftegaz a semnat deja un acord cu autoritățile kazahe, prin care acestea își dădeau acordul pentru ca firma să exporte până la 100% din gazul extras.

Omul de afaceri menționa că despre aceasta a fost informat și conducerea Gazprom, dar care în pofida Acordului CSI din 3 noiembrie 1995 „Cu privire la promovarea unei politici comune în domeniul tranzitării gazelor naturale”, care prevede libera tranzitare a „combustibilului albastru” în spațiul CSI, a refuzat categoric să accepte așa-ceva.

„Aceasta este o chestiune politică ce trebuie rezolvată la un nivel mai înalt – interguvernamental”, se preciza în adresarea Ascom.

„Cum vedeți compania a făcut tot ce depinde de ea pentru încheierea unui contract direct de livrare a gazelor în Republica Moldova și suntem dispuși și pe viitor să depunem toate eforturile în vederea realizării acestui scop”, se mai menționa în scrisoarea adresată premierului.

După refuzul Gazprom, autoritățile de Chișinău au abandonat practic proiectul cu Ascom, motivul fiind în mare parte teama de Moscova și interesele politice.

Dacă se negocia cu Kazahstanul, acum eram asigurați cu gaze!

Conducerea Ascom susține însă că dacă se dorea, atunci se putea de negociat și de obținut acceptul Moscovei. În acest sens este elocvent faptul că autoritățile de la Chișinău au continuat negocierile cu Kazahstanul.

O recunoaște chiar Vladimir Antosii, fost ministru al Industriei în perioada aprilie 2005-martie 2008, care susține că dacă se negocia cu Kazahstanul, acum eram asigurați foarte bine cu gaze.

„Eu țin minte foarte bine și eu cred că trebuia de negociat cu Kazahstanul importul de gaze, și la început a mers bine, dar pe urmă ceva s-a întâmplat și totul s-a blocat. Dar nu a fost președintele Kazahstanului Nazarbaev, care a avut chiar interesul de a vinde gaze în Moldova”, a declarat Antosii.

Potrivit fostului ministru, negocierile cu Kazahstanul au continuat până în 2008. „Eu am fost de trei ori în Kazahstan și de două ori m-am întâlnit cu Nazarbaev. Era practic hotărât ca să aducem gaze din Kazahstan, dar ceva s-a întâmplat. Totul s-a hotărât atunci sus, la nivel de președinte”, susține Vladimir Antosii.

Ex-premierul Vasile Tarlev confirmă că a fost o astfel de inițiativă, dar care nu s-ar fi realizat din cauza grupului Ascom.

„Ţin minte că a fost o inițiativă a omului de afaceri Anatol Stati pentru a aduce gaz din Kazahstan. Dar atunci a apărut câteva probleme. Prima era faptul că el avea sonde în Kazahstan, dar de unde se prevedea abia în viitor se va extrage gaz mai ieftin decât era pe piață, inclusiv decât cel de la Gazprom. Noi i-am spus că nu suntem împotrivă, dar vrem ca acest gaz să fie livrat la hotar cu toate garanțiile de rigoare. Mai apoi au zis că pot livra gazul doar la hotarul kazaho-rus.

Dar noi avem nevoie de gaz în Moldova, nu în Kazahstan. Apoi au inițiat negocieri cu Gazprom pentru tranzitul de gaze. M-am implicat, am discutat cu Gazprom pentru ai convinge ca să permită tranzitul și ei parcă au fost de acord, dar ei ne-au sugerat să negociem cu proprietarii gazului. Ce a fost mai departe nu știu, dar până la urmă nu am primit gaze din Kazahstan”, a afirmat Tarlev.

Totodată, fostul premier susține că personal a continuat negocierile cu Gazprom pentru a realiza proiecte investiționale și a menține prețurile la un nivel scăzut.

Cu toate acestea prețul la gaze a crescut de la 1 ianuarie 2007 până la 170 de dolari, ca în vara anului 2007 să treacă de 200 de dolari, iar în vara anului 2008 deja de 360 de dolari pentru o mie de metri cubi. Astfel doar în doi ani prețul gazelor a crescut de patru ori și ceva.

O investiție de un miliard dolari distrusă datorită lui Voronin și Nazarbaev

În anul 2008, s-a întâmplat o nouă turnură în proiectul de import a gazelor din Kazahstan. În octombrie 2008, ex-președintele Vladimir Voronin i-a trimis o scrisoare omologului său kazah, Nursultan Nazarbaev, în care îl acuza pe Anatol Stati de tăinuirea veniturilor, spălare de bani prin offshore-uri, finanțarea netransparentă a unor acțiuni propagandistice și a partidelor de opoziție.

În anul 2010, businessmanul l-a atacat în instanță pe ex-președintele Vladimir Voronin pentru că l-ar fi defăimat. Liderul comuniștilor a susținut, însă, că nu l-a discreditat pe Stati, ci doar „l-a caracterizat“ la rugămintea lui Nazarbaev.

Actualul deputat comunist Oleg Reidman, în anii 2002-2009 consilier al lui Vladimir Voronin, s-a implicat activ în corespondența și negocierile cu autoritățile de la Astana. În acest scop a fost și în deplasare în Kazahstan.

Oleg Reidman a refuzat acum să discute la subiect. „E un subiect care nu mă mai interesează. Am dat deja explicațiile necesare și cui trebuie”, a declarat deputatul.

Reprezentanții Ascom Grup susțin că anume ca urmare a acestei scrisori defăimătoare a lui Voronin, autoritățile kazahe au inițiat controale severe la companiile lui Stati din Kazahstan și în final le-au confiscat.

„Au fost deschise dosare penale și administrative, blocate conturi, sechestrate și confiscate bunuri, inclusiv imobile, mijloace bănești, conducte, terenuri pe care sunt amplasate sonde și rezervoare de țiței, unități de transport etc. În final, activitatea companiilor Tolkynneftegaz și Kazpolmunay (controlate de grupul Ascom) a fost sistată, iar conducătorii acestora, cetățeni ai Republicii Moldova, arestați”, au declarat reprezentanții Ascom.

În iulie 2010, ministerul kazah al Petrolului și Gazelor a anulat contractele de exploatare a subsolului semnate cu Kazpolmunay și Tolkînneftegaz. Totodată, compania era anunțată că și toate instalațiile și infrastructura din domeniu urmează a fi transferate în custodia companiei de stat KazMunayGas.

Pe 8 septembrie 2010, Anatol Stati și grupul Ascom au depus la Curtea de Arbitraj de la Stockholm cererea de chemare în judecată a guvernului din Kazahstan pentru exproprierea ilegală a proprietăților, ce vine în contradicție directă cu Tratatul internațional privind Carta Energiei.

În decembrie 2013, instanța a decis să dea câștig de cauză grupului Ascom, iar guvernul kazah a fost obligat să-i achite lui Anatol Stati prejudicii de jumătate de miliard de dolari, pentru că i-a preluat afacerile cu petrol și gaze. Ministerul Justiției din Kazahstan a contestat, însă, decizia.

De notat că activele deținute de familia Stati în Kazahstan erau estimate în 2009, la peste 1,55 miliarde de dolari, iar valoarea investițiilor realizate depășea 930 milioane de dolari, sau peste 18 miliarde de lei la cursul de astăzi.

Voronin încă își așteaptă pedeapsa

Mult mai semnificative sunt prejudiciile aduse țării de către Voronin.

Or, dacă se reușea negocierea importului și tranzitului de gaze din Kazahstan la prețul de 76 de dolari la hotarul moldo-ucrainean, apoi de la diferența de preț până în prezent se făcea o economie de circa două miliarde de dolari pentru Republica Moldova, fără regiunea transnistreană, iar împreună cifra ajunge la circa șase miliarde de dolari, sau cu puțin sub 120 miliarde de lei la cursul de astăzi.

În afară de aceasta s-au ratat investiții care ar fi schimbat radical sectorul termoenergetic moldovensc.

”Din cauza lui Vladimir Voronin, au fost pierdute oportunități unice. Dar, pedeapsa este o consecință de neînlăturat a crimei comise de Voronin împotriva Moldovei și împotriva afacerii din Kazahstan a familiei Stati. Va asigur, pedeapsa este inevitabilă, e o chestiune de timp”, a declarat Mihai Maler, șef de cabinet al președintelui ”Ascom-Grup”.

* * *
Acest articol a fost finanțat de un grant oferit de Departamentul de Stat al SUA. Opiniile, constatările și concluziile din articol aparțin autorilor și nu reflectă neapărat pe cele ale Departamentului de Stat al SUA. 

    



Oportunitati