FMI: Guvernul nu trebuie să se ocupe de salvarea bancherilor nechibzuiți

shadow
Marţi, 17.05.2016 04:02   4493
Reprezentantului permanent al FMI în Republica Moldova, Armine Khachatryan, a răspuns la un șir de întrebări adresate de jurnaliști, ce vizează sectorul financiar, politica bugetar-fiscală și economia reală, care vin să explice mesajele transmise de FMI pe parcursul ultimului an.

Dând curs solicitărilor parvenite din partea mai multor mijloace media, Armine Khachatryan, reprezentantul permanent al Fondului Monetar Internațional (FMI) în Republica Moldova, a răspuns la un șir de întrebări adresate de jurnaliști, ce vizează sectorul financiar, politica bugetar-fiscală și economia reală. Răspunsurile oferite explică mesajele transmise de FMI și concluziile vizând situația economică a Republicii Moldova pe parcursul ultimului an.

Mold-Street publică răspunsurile referitor la sectorul financiar-bancar:

1. În viziunea FMI, care sunt principalele probleme din sectorul bancar?

Una dintre cele mai importante probleme rezultă din lipsa clarității privind proprietarii beneficiari finali ai băncilor, ceea ce de fapt înseamnă, că nu sunt cunoscute, în definitiv, persoanele care controlează băncile. Acest lucru le permite unor persoane sau grupuri să obțină controlul asupra băncilor mari din Republica Moldova, evitând controlul adecvat din partea organului de supraveghere. Riscul – care s-a materializat în cazul Băncii de Economii, Băncii Sociale și Unibank – constă în faptul, că aceste bănci pot fi ulterior gestionate în interesul personal al acționarilor, fără a fi asigurat un sistem adecvat de control, punând în pericol finanțele clienților și banii publici.

O altă problemă importantă constă în ingerința politicului și justiției în supravegherea și reglementarea băncilor. De exemplu, acțiunile întreprinse de Banca Națională a Moldovei (BNM) pentru blocarea acționarilor care au acționat în mod concertat într-un șir de bănci au fost ulterior contestate în instanțele de judecată și apoi suspendate. Mai mult ca atât, decizia BNM de a limita expunerile la creditele interbancare transfrontaliere, care urma să prevină frauda din Banca de Economii, Banca Socială și Unibank a fost contestată și suspendată de către instanțele de judecată de câteva ori doar în anul 2014.

Ingerința în procesul de supraveghere adesea rezultă în așa numita toleranță a regulatorului –o situație în care a fost necesară o acțiune de supraveghere, dar ea nu a fost întreprinsă sau s-a efectuat cu o întârziere semnificativă. Spre exemplu, în pofida numărului mare de tranzacții suspecte realizate în ultimii doi ani, Comisia Națională a Pieței Financiare (CNPF), responsabilă de supravegherea înregistrării și transferurilor de acțiuni în băncile cotate la bursă, nu a inițiat investigații și nu și-a exprimat îngrijorarea. La fel, BNM și Serviciul prevenire și combatere a spălării banilor al Centrului Național Anticorupție nu au întreprins nici o acțiune serioasă împotriva acționarilor și conducerii băncilor, care au încălcat reglementările ce țin de combaterea spălării banilor.

2. Ați putea spune mai multe despre problema „guvernării slabe” din sectorul bancar, care „generează costuri mari pentru economie”? (Citat din comunicatul de presă al FMI, 1 martie 2016). Vă referiți aici la BNM sau la guvernarea din cadrul băncilor comerciale?

Guvernarea slabă din sectorul bancar este o reflectare a unui set complex de probleme, inclusiv a deficiențelor mecanismelor de gestionare a riscurilor din băncile comerciale, a deficiențelor procesului judiciar și cadrului legal și a lipsei independenței operaționale a instituțiilor de reglementare bancară.

Lipsa transparenței proprietarilor beneficiari finali ai băncilor împiedică autoritatea de reglementare să asigure o precondiție cheie pentru un sistem bancar solid si bine guvernat, și anume să se asigure, că proprietarii și managerii băncilor îndeplinesc cerințele de competență și onorabilitate (fit and proper). Lipsa transparenței proprietarilor băncilor, de rând cu mecanismele slabe de control intern, creează spațiu pentru abuzuri, permițând efectuarea unor tranzacții care periclitează stabilitatea întregului sistem bancar.

BNM nu este unica autoritate responsabilă pentru asigurarea unui cadru de supraveghere funcțional. O guvernare bancară bună se sprijină pe fundații legislative, de reglementare și instituționale eficiente – dar ele sunt fragile în Moldova. De exemplu, Ministerul Justiției intervenea în cadrul de reglementare al BNM.

Advertisement

Înainte de a intra în vigoare, regulamentele BNM urmau să fie înregistrate de Ministerul Justiției, care efectua o redactare de ordin juridic, ce ducea uneori la modificări substanțiale. Acest gen de ingerințe nu doar submina autoritatea și autonomia BNM, dar și ducea la tărăgănarea inutilă a implementării reglementărilor prudențiale.

Costurile guvernării proaste sunt mari. O privire în ansamblu denotă, că în Moldova sectorul bancar ca un tot întreg nu a fost capabil să își îndeplinească rolul său de bază – intermedierea financiară, prin canalizarea economiilor spre investiții productive, contribuind la creșterea economică. În special, costul pentru societate al fraudei care deja a avut loc a fost unul foarte mare și a dus la creșterea semnificativă a ratelor de dobândă, irosirea rezervelor valutare, majorarea datoriei publice și a cheltuielilor pentru deservirea ei, precum și pierderea încrederii creditorilor externi.

De ce Guvernul nu trebuie să salveze bancherii nechibzuiți

3. Ați putea să ne explicați ce înseamnă așa numitul “hazard moral”, și de ce el este atât de dăunător pentru sistemul financiar al Republicii Moldova?

Hazardul moral este un termen utilizat pentru descrierea modului în care se schimbă comportamentul oamenilor atunci când sunt asigurați împotriva pierderilor posibile. Atunci când oamenii știu din timp, că prejudiciul cauzat proprietății lor va fi compensat integral, ei tind să-și asume riscuri suplimentare, uneori excesive. Referindu-ne la sectorul financiar, dacă guvernul întotdeauna salvează băncile de faliment, atunci atât deponenții, cât și bancherii beneficiază, de fapt, din partea guvernului de un fel de asigurare totala a pierderilor.

Aceasta îi provoacă să-și asume mai multe riscuri, sporind probabilitatea unei crize financiare. În timp ce deponenții au o capacitate limitată de a analiza ce bănci să aleagă, bancherii trebuie să fie capabili să ia decizii corecte referitor la investirea banilor altora. Mai mult ca atât, bancherii trebuie să suporte consecințele corespunzătoare, în cazul în care iau decizii investiționale proaste, cauzând prejudicii clienților lor.

Salvarea implicită a bancherilor nechibzuiți presupune costuri macroeconomice mari, creșterea datoriei publice și reducerea capacității guvernului de a utiliza banii contribuabililor pentru cheltuielile de bază necesare.

4. În ceea ce privește transparența acționarilor băncilor comerciale - de ce ea este atât de importantă? Care sunt principalii factori care stau în calea consolidării transparenței acționariatului?

În primul rând, să clarificăm de ce este atât de importantă transparența acționarilor băncilor. Transparența acționariatului este o componentă critică în edificarea unui sistem bancar sigur și robust. În comparație cu situația de la întreprinderile industriale, transparența acționarilor băncilor este mult mai importantă, deoarece banca face profit nu din bunurile pe care le produce, ci din împrumutarea banilor de la alții la o rată joasă a dobânzii și oferirea banilor respectivi cu împrumut la o rată mai înaltă a dobânzii.

Prin urmare, băncile maximizează valoarea investițiilor acționarilor prin alocarea optimă a acestora, dar și prin filtrarea deciziilor de finanțare prin prisma mecanismelor de control al riscului, astfel încât să nu fie puși în pericol banii deponenților. Prin urmare, cei care doresc să devină acționari ai băncilor ar trebui să poată demonstra organului de supraveghere bancară, că ei sunt potriviți pentru această poziție.

Atunci când nu este dezvăluită informația privind proprietarii beneficiari finali, organul de supraveghere nu poate estima volumul împrumuturilor acordate persoanelor afiliate și nu poate stabili acțiunile concertate ale acționarilor. În consecință, deponenții și publicul larg nu au capacitatea de a discerne, cine sunt proprietarii băncii și deci nu au nici capacitatea de a evalua gradul de risc al tranzacțiilor realizate de acționarii băncilor.

În Moldova, incapacitatea de a demonstra definitiv, cine se află în spatele drepturilor de proprietate, prezintă o problemă majoră.

5. Ce impact asupra economiei și asupra sectorului privat au avut lichidarea celor trei bănci, creșterea semnificativă a ratei de bază, și majorarea rezervelor obligatorii? Mai este ceva, ce a avut loc, și noi, cetățenii Republicii Moldova, nu vedem sau nu observăm la moment?

A avut loc o injectare masivă de lichidități în sistemul bancar prin băncile insolvabile, sprijinul acordat sub formă de lichidități pentru aceste bănci urcând de la zero în septembrie 2014 până la circa 14 miliarde de lei în martie 2015.

Pentru a contracara impactul și a limita efectele asupra monedei naționale și asupra inflației, BNM a înăsprit în mod agresiv politica monetară. Astfel, în mai puțin de un an, BNM a majorat rata de politică monetară în mai multe etape, de la 3,5 la sută până la 19,5 la sută, iar rata rezervelor obligatorii in lei de la 14 la suta până la 35 la suta. Sectorul privat a avut de suportat acest cost foarte evident al crizei, confruntându-se cu rate înalte de creditare și disponibilitatea limitată a creditelor.

Cu toate acestea, fără o politică monetară agresivă, costurile pentru economie și pentru societate ar fi fost mult mai mari. Crizele bancare anterioare, cu un nivel de monetizare înalt (din Ecuador, Venezuela, Paraguay la mijlocul anilor ‘90), au generat episoade de inflație galopantă, deseori însoțită de deprecierea bruscă a monedei naționale.

Un alt cost evident ar fi creșterea datoriei publice pe care vor trebui s-o ramburseze contribuabilii și generațiile viitoare.

Este important de remarcat, că garanțiile guvernamentale asociate cu planul de salvare a băncilor și, în consecință, valorile mobiliare emise pentru înlocuirea acestor garanții, sunt parte a datoriei publice, care s-a majorat de la 37 la sută din PIB în 2014 până la peste 50 la sută în prezent.

6. Cum apreciați deciziile BNM de a reduce rata de bază? Când va începe să scadă costul creditelor pentru economia reală?

Rata de bază a început deja să scadă. Pe măsură ce se reduc presiunile inflaționiste, BNM poate lua în considerare reducerea ratei de bază. Până în prezent, rata politicii monetare a fost redusă cu 4,5 puncte procentuale în 2016; în continuare BNM trebuie să manifeste prudență față de mărimea reducerii ratei de politică monetară, având în vedere gradul sporit de incertitudine privind perspectivele, pe fundalul inflației în scădere. Reducerea ratei de bază, în mod ideal, ar trebui să ducă la reducerea ratelor creditelor bancare; totuși, mecanismul de transmisie monetară a fost afectat de problemele din sistemul bancar. Restabilirea stabilității financiare și a încrederii în sistemul bancar vor contribui la îmbunătățirea mecanismului de transmisie.

7. Autoritățile fac referință la o evaluare a performanței BNM, ce trebuie să fie realizată cu asistență din partea FMI. Ați putea oferi mai multe detalii la acest capitol? Este aceasta un fel de asistență tehnică?

Autoritățile (președintele Parlamentului Republicii Moldova) și-au exprimat interesul față de desfășurarea unei evaluări independente de către experți în domeniu a procesului de supraveghere exercitat de BNM vis-a-vis de tranzacțiile frauduloase, care au avut loc pe parcursul anilor 2012-2014.

Această evaluare își va propune să examineze toate aspectele procesului de supraveghere, inclusiv acțiunile întreprinse de banca centrală în calitate de organ de supraveghere, legile și reglementările în vigoare, precum și gradul de libertate/independență pe care l-a avut banca centrală.

Rezultatul acestui exercițiu va juca un rol important în înțelegerea, ce nu a mers bine și care au fost lacunele fundamentale din sistem. În timp ce FMI susține realizarea unei astfel de evaluări, FMI nu va acorda asistență tehnică la acest capitol, deoarece nu dispune de expertiză pentru realizarea activităților de acest gen. Cu toate acestea, sperăm ca acest proces să progreseze conform planului, cu ajutorul experților internaționali competenți.

Citiți și: Eșec pentru Guvern. Misiunea FMI vine fără mandat de semnare a unui acord



Oportunitati