Povestea intermediarilor din sectorul energetic moldovenesc

shadow
Marţi, 07.07.2015 05:20   10374
Mold-Street a efectuat o analiză a principalelor scheme de achiziție a energiei electrice și altor resurse energetice în ultimii 20 de ani din Republica Moldova.

Situația critică din sectorul energetic moldovenesc și mai ales perspectiva unei majorări substanțiale a tarifelor a provocat nu doar îngrijorare, ci și noi semne de întrebare referitor la modul cum Republica Moldova a fost și este asigurată cu energie electrică.

Una dintre noutățile acestor zile este faptul că în sfârșit s-a recunoscut la nivel oficial, că de fapt Republica Moldova nu cumpără curent electric de la Centrala Termoelectrică Moldovenească de la Cuciurgan, ci de la o misterioasă firmă, creată la finele anului trecut la Tiraspol.

De fapt prezența unor intermediari nu ar trebui să ne surprindă. Ei au fost și vor fi prezenți în economie. Altceva este că activitatea acestora nu este transparentă, iar proprietarii sunt necunoscuți și se ascund în paradisuri fiscale.

Mold-Street a documentat activitatea intermediarilor din sectorul energetic din ultimii 20 ani.

Primele scheme cu intermediari în asigurarea consumatorilor din Republica Moldova cu electricitate au apărut încă în primii ani de independență.

Schema Neftegazgroup

Atunci la modă erau garanțiile guvernamentale și achitarea sub formă de barter. Cazul cel mai de rezonanță a fost al companiei Neftegazgroup. Pe 4 noiembrie 1994, Guvernul Republicii Moldova ia acordat Concernului de Stat Moldenergo un credit de 26,88 milioane de dolari, sub garanția Ministerului Finanțelor pentru procurarea resurselor energetice pentru sezonul rece 1994-1995, potrivit unei anchete publicate de portalui investigații.md.

În decembrie 1994, conducerea Moldenergo a încheiat un contract cu compania NefteGazGroup, înregistrată în Malta, care se angaja să livreze Moldovei resurse energetice în valoare de 50 milioane de dolari. Pe 14 decembrie 1994, prin hotărârea nr. 906, Guvernul abilitează Ministerul Finanțelor să transfere pe contul Neftegazgroup din Union Banc of Switzerland Lugano suma de 50 milioane de dolari. Documentul respectiv a fost emis pe un formular diferit de cel pe care, de regulă, se tipăresc hotărârile de Guvern, nu a fost înregistrat în Cancelaria de Stat și nu a fost publicat în Monitorul Oficial.

Pe 22 decembrie 1994, Ministerul Finanțelor transferă 11,88 milioane de dolari pe contul Neftegazgroup. Banii ajung pe contul firmei pe 27 decembrie și in aceiași zi Neftegazgroup transfera 10 milioane de dolari pe conturile a trei firme din Moldova, fondate la sfârșitul anului 1994, de persoane afiliate. Astfel, firma TransWorldInvest a primit 4,5 milioane de dolari, întreprinderea mixtă M-Credit - 3 milioane de dolari și companiei de asigurări CompassInter - 2,5 milioane de dolari.

A două zi, aceste firme procură, emisiile III și IV de acțiuni la Petrolbank, în valoare totală de 42 milioane de lei (sumă echivalentă la acel moment cu 10 milioane de dolari). Astfel, la 1 ianuarie 1995, Neftegazgroup, prin cele trei firme-fiice, deținea 99,2% din capitalul Petrolbank.

Peste o lună și jumătate, la 10 februarie 1995 Ministerul Finanțelor transferă pe contul aceleiași companii alte 15 milioane de dolari. Aceasta chiar dacă in Moldova nu au ajuns nici pomină de resurse energetice.

Reprezentanții Moldenergo au susținut că această sumă a fost utilizată la procurarea păcurei și a cărbunelui pentru producerea de energie electrică și termică. Dovezile însă au dispărut într-un misterios incendiu la Moldenergo. Procuratura generală a inițiat o anchetă abia în anul 1997, iar statul a obținut drept „recompensă” un pachet de 22% de acțiuni la Petrolbank, în prezent Eurocreditbank. Acesta a fost vândut la finele anului trecut pentru un milion și ceva de dolari.

Pe acest caz a fost acuzat de delapidarea a 10 milioane de dolari, ex-ministrul Finanțelor Valeriu Chițan, care după un lung proces a fost achitat. Potrivit lui Chițan, creditul a fost rambursat în întregime la 1 noiembrie 1997, iar statul ar fi obținut și 4,4 milioane de dolari dividende.

În anii 1995-2001 schemele din sectorul energetic s-au extins și dezvoltat, încât s-a ajuns la situații când energia cumpărată din Ucraina era vândută în România, iar din sistemul energetic românesc venea curent în Moldova, care așa-și nu a fost plătit, iar la finele anului 2001 se formase o datorie de peste 30 milioane de dolari.

Firma lui Bin Laden, intermediar pentru curentul din Rusia

În anul 2002, în baza unui acord interguvernamental moldo-rus, gigantul rus RAO EES începe să livreze electricitate în Moldova la un preț mai mic cu 40% decât cea produsă de CET-urile locale și cu peste 30% decât cea importată din Ucraina sau de la Centrala de la Cuciurgan.

Energia ajungea însă doar la consumatorii de la cele două RED-uri de stat, la Uzina Metalurgică de la Râbnița și populația din regiunea separatistă. Restul consumatorilor și anume cei din zona deservită de RED Union Fenosa nu beneficia de o astfel de facilitate și în consecință plătea mai scump pentru energie..

Livrările nu se făceau însă direct, ci prin mai mulți intermediari. Potrivit unei investigații realizate de Centrul de Investigații Jurnalistice principalul era firma Falkon Kapital din Cehia, firma ce aparținuse influentei și bogatei familii saudite Bin Laden, unul din membrii căreia este nimeni altul decât Ossama Bin Laden, teroristul numărul unu din lume.

Firma Falkon era partener permanent al RAO EES Rossii în operațiunile de export de energie electrică din anul 2000, la început in Belarus, iar mai apoi și în Moldova și alte state din CSI, iar în 2001 s-a remarcat prin faptul că a răscumpărat o datorie de 2,5 miliarde de dolari pe care o avea Rusia față de Cehia, contra sumei de 400 de milioane de dolari.

Advertisement

De la Falkon energia electrică rusa ajungea în Republica Moldova prin intermediul a doua firme - Enteh și Energoexport, care aveau licențe de furnizare a energiei electrice la tarife nereglementate eliberate de ANRE. Enteh se ocupa de exportul de energie în Transnistria.

Energoexport în schimb a ajuns să devină principal operator la export și import de curent electric. Astfel cumpăra energie și din Ucraina și de la Cuciurgan, pe care o exporta ulterior și în România, ajungând să controleze în anul 2004 circa 80% din comerțul cu energie din Moldova.

În schema de import din Ucraina apăre și firma Anex International Trading Llc, iar în cea de export în România, RWE Trading. La finele anului 2004 compania Energoexport, la care acționari apăreau trei întreprinderi de stat și Mobiasbancă, a fost lichidată. Motivele au fost conflictul cu administrația de la Tiraspol, teama de un scandal internațional, dar și presiunile unor structuri internaționale.

Din anul 2005 operator la importul și exportul de energie ajunge societatea Energocom la care Guvernul deține 100% și care până în anul 2008 a fost condusă de Alexandru Gusev, actualul manager de la Moldovagaz.

Schema de export a energiei din Transnistria în România

Din anul 2005, Moldova practic a sistat achizițiile de energie de la Centrala de la Cuciurgan, care a ajuns să funcționeze doar cu una din cele 12 capacități. Noul proprietar, grupul rus Inter RAO EES a încercat să obțină o ieșire pe piața din România și alte state din Balcani încă din anul 2005, dar fără succes. Abia la mijlocul anului 2007 s-a reușit să se pună la punct operațiunea.

Pe 15 iulie 2007, Centrala de la Cuciurgan, din regiunea transnistreană a început să facă primele livrări de electricitate în România, în baza unui contract încheiat cu compania Electrica. Livrările se efectuau cu suportul Chișinăului prin linia electrică de 400 kV Cuciurgan - Vulcănești - Isaccea. Imediat, presa de la Moscova a anunțat triumfător că, pentru prima dată în ultimii 20 de ani, Rusia exportă energie electrică în România. Şi presa din România a scris că energia ieftină vine de la ruși.

Conform contractului, prețul energiei electrice produse de Centrala de la Cuciurgan, la barele rețelelor de transport, era de 45 USD/MWh, adică 4,5 cenți/kWh. La hotarul moldo-român energia electrică trebuia să ajungă la un preț de 4,8-5,0 cenți/kWh (se adăugau costurile de transport). Dar, în realitate, la hotar, energia ajunge să coste 6,5 cenți SUA/kWh, adică prețul crește cu 1,5 cenți la fiecare kilowatt sau cu circa 30%, potrivit unei anchete realizate de CIN.

Creșterea atât de bruscă a prețului avea o explicație simplă. Între Centrala de la Cuciurgan și Electrica din România a fost interpusă o firmă. E vorba de Eastern Europe Energy Ltd - un off-shore britanic, fondat la 11 iunie 2007, special pentru această tranzacție. Eastern Europe Energy era controlată de Starwell International Ltd., o căsuță poștală înregistrată în zona off-shore a Indiilor de Vest. Conform documentelor din Londra, managementul Eastern Europe Energy era asigurat de Fynel Limited, din Cipru și Juri Vitman, un cetățean a Letoniei care apare și la alte firme cu scheme.

Schema a funcționat până în anul 2010, când livrările spre România au devenit neprofitabilă, ca urmare a scăderii prețurilor.

Afacerea „scumpirea energiei din Ucraina”

Anul 2008 aduce o nouă schemă. De această dată la importul de curent din Ucraina. De la 1 iunie 2008, Moldova a început să procure energie electrică din Ucraina la preț de 4,4 cenți/kWh, cu 10% mai mare decât cel plătit în luna mai. Prim-vicepremierul de atunci Igor Dodon a anunțat noul preț ca pe un „succes remarcabil”, argumentând că, inițial, partea ucraineană cerea o majorare de 50%.

În urma unor „negocieri” la Kiev, în schema de import a curentului din Ucraina alături de operatorul existent Ukrinterenergo, a fost inclus un intermediar privat. Era vorba de Energo-Partner Kft din Ungaria, controlată de un milionar ucrainean de origine slovacă.

Din partea Moldovei, operator era compania de stat Energocom. Conform vechii scheme de import, Energocom cumpăra energia electrică de la Ukrinternergo, după care aceasta ajungea la rețelele electrice de distribuție a energiei electrice RED Nord, RED Nord-Vest și RED Union Fenosa, care o furnizau consumatorilor.
Includerea unui nou intermediar în schema de import a energiei în Moldova n-ar fi constituit o problemă, dacă prețul ar fi rămas neschimbat. Acesta a crescut rapid, de la 3,8 cenți pentru un kWh în primul trimestru la 5,5 cenți în al patrulea trimestru al anului 2008.

Astfel, dacă pentru energia furnizată de Ukrinterenergo Moldova plătea din iunie 2008 4,1 cenți/kWh, pentru cea de la Energo-Partner Kft - 5,3 cenți/kWh, adică cu 1,2 cenți sau cu 29% mai mult. Din octombrie 2008 Energo-Partner Kft a început să vândă energia cu 5,8 cenți, în timp ce la Ukrinterenergo a ajuns la 4,5-4,6 cenți.

Conform unor clauze din acordul moldo-ucrainean semnat de Igor Dodon, circa 70% din energia importată din Ucraina Energocom o cumpăra prin intermediul Ukrinterenergo, iar celelalte 30% prin firma maghiară. Ulterior raportul s-a modificat și a ajuns 50 la 50%, respectiv s-a scumpit și curentul pentru Moldova, iar la finele anului.

Scumpirea energiei din Ucraina a avut și alte efecte. În decembrie 2008, Moldova semnează contract de achiziție a curentului de la Cuciurgan, renunțând la importul masiv din Ucraina. Drept pretext formal a fost scumpirea curentului din Ucraina.

În realitate Ucraina a fost gata să vândă curent cu 5,2 cenți, dar Chișinăul a acceptat să cumpere de la 1 ianuarie 2009, de la Cuciurgan cu 10% mai scump la un preț de 5,8 cenți pentru un kWh. Motivul invocat de Chișinău a fost faptul că Ucraina nu ar fi făcut astfel de oferte, dar la mijloc a fost și o înțelegere cu Moscova, care a fost tranșată în noiembrie 2008, când Vladimir Putin a fost la Chișinău.

Cei patru misterioși intermediari

În campania electorală din 2009, dar și în 2010 s-a vehiculat că la achiziția de curent de la Cuciurgan ar fi existat intermediari. Probe și nume de companii nu au fost prezentate. În martie 2010 însă ministerul Economiei reușește să negocieze reducerea prețului cu 0,3 cenți, până la 5,5 cenți pentru un kWh.

Ieftinirea a fost folosită pe larg de liderii Partidului Democrat pentru a arăta că ei au eliminat intermediarii și au grijă de consumatori. Pe 24 mai 2010, un comunicat informa că „Marian Lupu a anunțat că grație eforturilor miniștrilor PDM au fost eliminați intermediarii dintre Cuciurgan și Guvern”. Mai mult! S-a anunțat că „până acum (2010) existau cca 4 firme intermediare care ridicau un venit lunar mediu de un miliard de euro, bani incluși în tarif și achitați de consumatori”.

Pentru ca aceste firme să aibă un asemenea profit lunar, apoi consumul de electricitate din Moldova ar trebui să crească de circa 1000 de ori. La 27 mai, alt comunicat în care, iarăși se vorbește despre eliminarea celor 4 firme intermediare pentru energia venită de la Cuciurgan. Dar venitul lunar mediu a fost redus de 500 de ori, până la 2 milioane de euro. Pe 31 mai, un alt comunicat înștiința că „la negocierea unui nou acord de cumpărare a energiei electrice de la stația de la Cuciurgan, s-a stabilit că pe această filieră activează câțiva intermediari, fiecare câștigând peste un milion de dolari pe lună”.

Dacă erau 4 firme, reiese că cifra nouă este 4 milioane de dolari pe lună, iar pe an 48 milioane de dolari. În acest caz prețul unui kilowatt cumpărat de la Cuciurgan nu ar fi urmat să scadă cu 0,03 cenți și nici cu 0,3 cenți, ci cu 1,5 cenți/kWh, până la 4,2 cenți/kWh. Ulterior Ministerul Economiei, condus în acea perioadă de vicepremierul democrat Valeriu Lazăr, a negat informația privind intermediarii.

Discuțiile referitor la intermediari și schemele din sectorul energetic nu au dispărut nici în următorii ani, dar probe nu a prezentat nimeni.

Intermediar de la Tiraspol, cu licență de la Chișinău

La finele anului 2014 însă chestiunea intermediarilor a reapărut, odată cu includerea în schemă de achiziție a energiei electrice de la Cuciurgan a firmei Energokapital din Tiraspol, care a fost creată pe 16 octombrie 2014, de persoane din anturajul lui Evgheni Şevciuk. Pe 17 octombrie, adică a doua zi aceasta a fost înregistrată la Chișinău, iar pe 20 octombrie 2014, ANRE ia eliberat aceste misterioase companii licență pentru activitatea "Furnizarea energiei electrice la tarife nereglementate".

Operativitatea cu care s-a acționat denotă că a existat o înțelegere între anumite persoane din conducerea de la Tiraspol și Chișinău. Or de ce așa grabă cu eliberarea licenței, dacă legislația permite examinarea în decurs de 5 zile. Astfel în prima jumătate a acestui an Energokapital a fost principalul furnizor de energie în Moldova.

Potrivit datelor publicate pe blogul openpmr.info, Energokapital are doi fondatori. Primul este firma Bas Market din Tiraspol, înființată de Yuri Dzețul și Intercom Management Ltd din Belize. Am găsit o astfel de firmă dar în Panama

A doilea fondator este Ornamental Art Limited din Hong Kong. Cine sunt adevărații proprietari nu se știe, dar ițele duc la conducerea de la Tiraspol și Moscova. Or Energokapital este intermediar și la gaze, ea fiind compania prin care trece tot gazul livrat de Gazprom și consumat de Centrala termoelectrică Moldovenească de la Cuciurgan.

Viceministrul Economiei Valeriu Triboi a declarat în Parlament că Energokapital ar fi fost impus de Tiraspol în schema de achiziție, iar prețul oferit este mai mic decât cel al energiei cumpărate direct de la Cuciurgan. “Ce este rău în faptul că prețul este mai jos”, a replicat Triboi unui deputat.

Într-adevăr nu este rău, doar că prețul a scăzut de la 6,8 cenți la 6,795 cenți, ceea ce este o reducere nesemnificativă și mai mică de un procent. Experții de pe piață se întreabă de ce nu a putut fi negociat un preț mai mic direct cu Centrala de la Cuciurgan, dar răspunsul este evident. Pentru aceasta ar fi fost nevoie de acordul Moscovei.

Așa că în continuare vom cumpăra de la un intermediar, energia electrică produsă de Cuciurgan din gazul livrat de Gazprom. Banii acumulați însă nu se duc pentru plata gazelor livrate de Gazprom. Acești bani ajung în conturi ofshore, sunt folosiți de autoritățile separatiste și pentru a-și întări regimul, și pentru a corupe conducerea de la Chișinău.

* * *

"Acest material a fost realizat în cadrul proiectului "Jurnalismul business de investigație pentru transparență și integrarea europeană a Moldovei”, implementat de Business News Service (Mold-Street.com) cu suportul fundației americane National Endowment for Democracy (NED). Opiniile exprimate în cadrul articolului aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziția NED sau a Guvernului SUA.”



Oportunitati